marți, 18 august 2009

Dragoste de piatra

...

foto


Azi am cazut, de dimineata, ca Alice, intr-o tara a minunilor. O frumusete de culori si de liniste buna si calda si plina, tot drumul, pana la servici... Nu-i vorba, ca ascultam iar pe Imbabura si saltam pe asfalt si in autobuz, si in parcul traversat cu oarece graba si mult chef de ziua. Pietrele mici ale drumului, alea de pe aleile dezasfaltate cu atata grija, si lasate asa, fara nicio grija, erau asa de prietene cu pantofii mei... Nu-i de mirare, ca am pantofi roz. Le plac si lor, nu numai mie, nu? Au sarit in pantofi intr-un mare fel...

Pietrele drumului... Drumul tot... Sa nu mai zic de ramuri, de iarba, de flori... Cat viu, Doamne, cat viu! Cat straluceste ziua...
Si cati ochi inchisi... Cate talpi inchise... Cata strangere intre coaste... Cata oboseala, inca din zori...
Doamne, ce o sa faci? Oricata ploaie ai da, oricat soare... Mai da-ne timp si baga cate un fulger, ceva, dar asa, cu blandete. Ca sa vedem... Ca sa simtim...

"De ce n-om trai aceste lucruri mai des? Sunt atat de simple! Dar cine isi da osteneala sa priveasca o piatra?!"
Pun aici, copy-paste, cateva randuri din "Cele sapte pene ale vulturului". Henri Gougaud. Mereu, asa de frumos...

"Intr-o zi, catre asfintit, era deja foarte frig; tocmai atatasem focul si aprinsesem lampa cu gaz, cand am pus piatra pe masa intr-un cerc de lumina. Cum o priveam fara a spera nimic de la ea, am vazut-o inconjurata de un vag halou si am perceput in adancurile ei un fel de pulsatie. M-am spus: "Dumnezeule! Traieste!" Si in timp ce o uimire jubilanta urca in pieptul meu, ceva din ea s-a apropiat de mine, ceva greu, timid si totusi fericit. Era ca o privire fara fata, fara ochi, fara altceva decat forta magnetica asemanatoare caldurii unei uitaturi. O ruga muta mi-a invadat inima. Si n-am mai putut gandi nimic. Fereasca Dumnezeu! Era prea emotionant. Am salutat si am gustat, si asta a fost tot.

De ce n-om trai aceste lucruri mai des? Sunt atat de simple! Dar cine isi da osteneala sa priveasca o piatra?! Iti impingi paravan in fata cateva idei distrate pe care le crezi indiscutabile. O piatra? E mai putin decat o planta. E fara valoare. E haotic... Si trecatorul merge pe drumul sau cautand poate un prieten, poate sensul vietii, poate casa Domnului. Si totusi, totul e acolo, pe marginea drumului, in aeasta bucata de piatra atinsa fugar de un ochi nesigur. Ar fi fost de ajuns sa te apleci deasura pietrei, sa indraznesti sa faci cunostinta cu ea. Era suficient sa renunti la un moment dat la certitudini, la cateva supozitii. Era suficienta putina uitare de sine... Daca-ti plac lucrurile, ele vin si-ti vorbesc, se pun ele insele in serviciul tau. Dragostea pe care o dai unei pietre provoaca desteptarea dragostei din somnul mineral, pentru ca in toate lucrurile exista dragoste adormita, dorinta de schimbare, elanuri de gratitudine, care nu asteapta decat sa fie trezite. "

.

20 de comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Ar fi fost de ajuns sa te apleci deasura pietrei, sa indraznesti sa faci cunostinta cu ea. Era suficient sa renunti la un moment dat la certitudini, la cateva supozitii. Era suficienta putina uitare de sine... Daca-ti plac lucrurile, ele vin si-ti vorbesc, se pun ele insele in serviciul tau" - din nou, încântător... Ce coincidenţă cu pietrele, voi posta mâine o poezie cu acest subiect, piatra fiind eu... O seară plăcută, Mikka...

ajnanina spunea...

in egoismul meu, nu pot inca sa comentez postarea ta, ci doar sa ma bucur...
nu e loc de mirare, ci doar de recunostinta: ce carte crezi ca citeam azi?
si din care ma hotarasem sa postez la povesti?
ei, bine...asta... :)
vezi pagina 106... :))

ajnanina spunea...

aceeasi fericire a intalnirii, a sincronicitatii...
voi pune randurile la povesti, bucurandu-ma de intalnirea intru randuri, asa cum m-am bucurat si de alte sincronicitati (cu ceainaria, cu vaca si cu laptele...)

astfel de intalniri cu viata din piatra sunt rare pentru ca nivelul nostru (la modul general vorbind) inca nu e acela la care, in locul intalnirii, ar trai intimitatea... statrea de Totul si de Unul, in bucurie continua...
si totusi, o singura astel de intalnire iti poate arata ca esti, iar tu incepi sa vezi...

Mikka spunea...

Interesante coincidente, draga Chris... Si Ajnanina citea (recitea) aceeasi carte... Sunt zile frumoase, in care toti intram pe aceeasi unda de magie.

O seara de vise minunate, draga Chris...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, ce frumos! Sau Suupeeer Taaareee! Recitesc cu mare drag cartea asta, nu-i chip sa o las... Nici ea pe mine. Pagina 106... Aha! Am vazut-o deja la tine, la “povesti“! Ce minune! Ce minune ca suntem...
Da, sincronicitatile marcheaza pasi facuti impreuna pe drumuri de care poate nici nu stim. Bucurie continua, vis si iar bucurie. Ce pline zile, ce magice nopti!
Noapte magica sa ai, draga mea!

ajnanina spunea...

da, Mikka, intr-un mare fel :)))

recitesc cu incantare, e ca si cum as citi pentru prima oara...

iar noaptea e intr-adevar magica, am descoperit niste farmece... simple, simple de tot :))

ajnanina spunea...

Cristi,
abia astept sa-ti citesc piatra... :)

mirey spunea...

intr-adevar multe sincronicitati!
ce crezi ca am facut eu asta seara ?,
am pozat pietre si raul curgand printre si pe langa ele ,si am facut asa niste poze frumoase si multe -prima oara cand m-a apucat de cand am poposit pe melegaurile astea si asa de mult mi-au placut mai ales unele pietroiae mai mari pe langa albie ca m-au infiorat ,am renuntat si la culesul de mure ca sa vad pietre ,extraordinar Mikka ,ma si gandeam in drum spre casa, hai ca paca ar merita sa-mi fac un blog sa pun pozele astea cu pietre acolo si dupa aia am zis- pietre ,pe cine mai intereseaza ?ma bucur enorm ca tu esti una dintre fiintele care le vede frumusetea!
blog,doar pentru pietre,nu mai zic de fluturi ,verde si parca as fii un copil care a dat de un munte de jucarii si nu mai stie cu ce sa se joace asa de multe il atrag si toate-toate vor sa-mi spuna ceva si in primul rand sa le vad cu adevarat si pana in plasele sa le simt.
multumiri iti trimete o alta piatra aruncata in lume si sarutari vii din adancul ei.

Mikka spunea...

Farmecele... cred ca cele mai fermecatoare sunt cele mai simple.... :)) Ma apuc si eu, am o poftaaaaa!

Noaptea a fost magica. N-am avut conexiune pe net, dar am avut pe Innernet - reteaua interioara.
Am visat cai albi si albastri pe... ceruri violet... Am un cal al meu, ma duc sa il iau din munti... Sa mai vin?

Mikka spunea...

Mirey, draga mea, yaaa, ce veste bunaaa! Alta sincronicitate! Vezi? Tre' sa-ti faci blogul, ala cu frumuseti. Pietre si picturi. Tablouri si alte minunatii, si iar pietrele, si pesterile, si ce mai stii tu, si povesti despre povesti.
Nu scapi, cum ziceam candva...
Ce frumuseti ai tu acolo, pacat sa nu le vedem si noi...
Vezi, "pe cine mai intereseaza"? Pe multi!
Draga piatra aruncata in lume, cu sarutarii vii, primeste imbratisari calde de la o alta piatra...

ajnanina spunea...

Mikka,
sa vii, dar calare... :)

chiar daca vei dori sa ramai in munti, treci in galop si pe langa noi, sa avem inc o dovada ca povestile sunt vii :)

Mikka spunea...

Ok, atunci o si imi iau si cal si calaret... Si inca niste cai, sa facem gasca aeropurtata, ca sunt cai din aia, zburatori... :)))) Albi si albastri, da???

ajnanina spunea...

eu vreau unul albastru...
care sa manance nori pufosi...
la nevoie ii dau si dulceata. am sa caut tot albastra: afine, mure...
tocmai am vazut un caine care manaca mure, pe blogul lui Carol, cred ca e din gasca... si merge sua e deja acasa, asa zicea...

Mikka spunea...

Whoaaaa! Ala caine... Stie ce e bunul.
Albastru sa fie, atunci!
Comandam gashca...

Leo spunea...

Buna-regasire, draga Mikka !
Venisem sa iau "ş-un ceai, ş-o cafea", cum numai la tine gasesc. Surpriza ! Am gasit si o piatra, si mi-am facut timp sa o privesc cateva clipe.

Daca as fi piatra, m-as da in vant dupa pantofii tai roz ! :D

Loredana spunea...

interesanta si piatra si povestea.

Geanina Codita spunea...

Să vină ploaia , draga mea, să iasă apoi soarele , iar ca totul să fie perfect să deie Domnul şi câte un fulger, aşa ca să nu uităm cum e ...


Mi-a plăcut traseul către slujbă, pietricelele şi pantofii roz, mai ales rozul pantofilor.

Am luat un ceai şi m-am aşezat în hamac...

E multă linişte, e bine, cântă şi greierii...

Ar fi minunat acum să fim toţi la căsuţa ta, să povestim să ne bem ceaiul sau cafeaua şi să cântăm.


Poate LUNA nu va uita...


Te îmbrăţişez cu toată dragostea şi pup Anjanina...

Mikka spunea...

Draga Leo, bine ai revenit! Sepr ca ai venit plina de soare si de mare, si mai luminoasa...
Ma bucur ca-ti plac pantofii si pietrele astea bune. Toata vara ne-am plimbat impreuna... Acu' danseaza si pietrele, in pantofi!

S-un ceai s-o cafea pentru tine, querida!

Mikka spunea...

Ma bucur ca ti-au placut, Loredana draga...
Mie imi place grozav poza ta cu ingeras...

Mikka spunea...

Geanina draga, chiar mi-era dor de asezarea ta in hamac, la sorbit un ceai bun...

O sa vorbesc cu LUNA, sa grabeasca venirea casutei, unde sa fim cu totii la ceai, povesti si bunatati. Sa cantam si sa ne bucuram. Pana una-alta, ceaiuri virtuale, pupici de la tine si de la mine in dans nebun si muuuuuziiiicaaa!