... Si tot cafea. Tot cu dragoste. Kahlil Gibran......

..... Mmmmmmmmmm............. Arrrrrroma de cafffffffeaaaaaaaa!!!!
Dintre aburii calzi, generosi si buni ca insasi caldura Pamantului, de unde a urcat seva ce a dat viata bobului magic, adusi spre mine din caldura focului ce a extras puterea apei, ma las iar in bratele delirului muzical...

Muzica ma inspira sa scot dintre minunile mele, primite cu atata uimire si bucurie, una de mare pret si mare drag inimii mele:

"DESCHIZATORUL DE DRUMURI", de Kahlil Gibran.




















sursa foto: http://www.flickr.com/photos/angelikirk/385910671/in/photostream (Sinai Mountain)



Asez aici cu veneratie aceasta minune.
Singura mea contributie este asezarea ei in acest spatiu, spre a fi sorbita de cui ii va canta...

Cu toata dragostea, pasesc incet-incet pe varfurile degetelor pe tastatura, sa nu tulbur dantelaria asta de matase, frumusetea asta, atat de fragila si totusi puternica, in stralucirea ei:


.......................... Pictura realizata de Kahlil Gibran...................


DESCHIZATORUL DE DRUMURI


Tu insuti esti deschizatorul tau de drumuri, iar turnurile ce le-ai inaltat sunt doar temelia sinelui tau deplin. Si sinele tau va fi el insusi o temelie.
Iar eu, la randu-mi, sunt propriul meu deschizator de drumuri, caci umbra cea lunga ce se intinde inaintea mea in zori se va strange sub pasii mei la ceas de-amiaza. Apoi un alt rasarit imi va asterne o alta umbra la picioare, iar acea umbra se va strange, si ea, in miezul zilei celei noi.
Mereu ne-am fost deschizatori de drumuri si vom continua mereu sa fim. Iar tot ce-am adunat si ce vom aduna vor fi seminte pentru pamanturi inca nearate. Noi suntem pamantul si tot noi plugarii; noi suntem cei care culegem si tot noi suntem cei culesi.
Pe cand erai doar o dorinta ratacind prin ceata, si eu eram pe-acolo, un dor ratacitor.
Apoi ne-am cautat unul pe celalalt si, din dorirea noastra, zamisliram vise - vise ce nu incapeau in timp, vise ce nu incapeau in spatiu.
Iar cand erai abia o vorba nerostita pe ale vietii buze frematande, si eu eram prin preajma - inca o vorba nerostita. Apoi viata ne-a rostit si am alunecat prin ani, in freamat de-amintiri ale lui ieri si de tanjiri catre un maine, caci ieri insemna moartea nebiruita, iar maine era renasterea ravnita.
Acum suntem in mainile lui Dumnezeu. Tu esti un soare in mana lui cea dreapta, iar eu pamant in mana lui stanga. Cu toate astea, nu stralucesti mai mult decat primesc eu stralucire. Iar noi, un soare si-un pamant, suntem abia-nceputul unui alt soare mai stralucitor si unui alt pamant mai roditor. Si intotdeauna vom fi un inceput.
Tu insuti esti deschizatorul tau de drumuri, chiar tu, straine care treci prin fata portii si a gradinii mele. Iar eu, la randu-mi, imi sunt deschizator de drumuri chiar daca par stand nemiscat la umbra arborilor mei.

(din vol. Darul Iubirii - Kahlil Gibran, Ed. Herald, 2008)