Lumina noua, de nou inceput...
Incet, inceeet, usuuuurel, cu pasi mici, ca de copil nou invatand sa mearga...
Drumul prin usor, prin lin, prin luminat,prin luminis, e ca un mers pe puf de papadii.
Incet, usor, sa nu se-mprastie, sa nu...
Si pas cu pas se-asterne linistea, ca strat mai gros, tinand mai bine firele moi de puf, de noua viata.
Linistea, pacea, asternute gros, din ce in ce mai gros, in si pe suflet...
Din cand in cand, in marea interioara, marea senina, insorita, strabate cate-un pescarus...
Tipete lungi mai sparg prin cer inalta albastra oglindire, ca linii drepte, ca sageti in liniste.
Curat, limpede, pur, drept, linear, soarele -raza, soarele-cristal...
Si-apoi iar valuri, peste si prin liniste. Se umfla, creste-nmugurit, se urca si coboara, respirul cel nou:
Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
si iara:
Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
lasand incet, pe josul cel mai jos, departe, in nisipuri nesfarsite si fierbinti, orice umbra, orice indoiala.
A venit vremea linistii celei bune.
Pace rotunda, mare, uriasa, cat toata lumea, cat toate lumile.
Zambesc, respir, ma-ndragostesc, iubesc.
Clocot de viata noua, iaca, "Matsuri".
Kitaro a venit tocmai pe pacea asta, aruncand Raiul pe Pamant, stergand toate lacrimile lumii si inflorind-o in primavara.
In Primavara asta, s-a asezat Pacea, lasandu-mi timpul tot ca sa respir.
Si iubesc!
