duminică, 14 iunie 2009

A trai dinauntru...

...
foto


Azi am avut o dimineata de minune.

Un mers prin palma lui Dumnezeu.

Simplu, asa, ca duminica dimineata, am fost la cumparaturi. De multa vreme astea sunt un prilej de trait linistea intr-un fel aparte. O liniste densa, palpabila, cu mici zone de rarefiere sau de densitate mai mare, liniste prin care merg, vorbesc putin, privesc mult si mai ales ma hranesc cu viul de peste tot.

Parcul pe care il strabat este Tara Minunilor si eu sunt Alice, care nu alearga dupa nici un iepure. Tot e de o frumusete coplesitoare si eu sunt fir de nisip in asta, cu o mare gura cascata, privind de undeva, de jus de tot, marele vartej...

Mi-am amintit de o postare mai veche a mea, pe un forum, acum vreo trei ani, cand erau deja trei ani de la primul "satori"...


A trai dinauntru...


CONSTANTIN NOICA:

"Oamenii sunt sub, cu, langa (insotitori ai altora) pentru, inaintea, indaratul, fara, peste (cu cate un complex de superioritate), fata de si, fireste, in.

Trebuie trecuti întru... "

Mai spune, in alta parte, despre a trai inauntru...
Doamne, omul asta STIA...


Nu stiu cum simtiti asta... Aceasta trecere dincolo de cu, langa, peste, sub, fata de...
Dar stiu cum simt eu... Este fantastic, de ne-exprimat in cuvinte, acest a trai inauntru.
Cand mi s-a intamplat prima oara sa simt dinauntru, a fost ca o re-nastere...Si a fost fara vreun efort sau merit personal, a fost un dar...


Este o Stare. Si o miscare, in acelasi timp, o umblare prin aceasta lume, fara a fi a ei... A venit ca o minune, dupa ce, traind pe “planseta de surfing” a unui entuziasm debordant, vreme de jumatate de an, am tot cerut si intrebat : Doamne, cum sa traiesc cu asta ?
(Dupa o experienta minunata de “trezire”, un soi de “satori”, mi s-a schimbat tot...) Eram un soi de alien intr-o lume altfel...
Blanda asezare din nou in forma, a fost ca si cum cineva se afla inauntru, in acest trup, si umbla prin lume…
Atunci am inteles ceva din zicea Jasmuheen prin “Cel care ne respira” …

Si pe urma am citit in Noica despre a trai inauntru, despre a trece oamenii inauntru…

E o minune de fiecare clipa, si atingerea vietii cuiva, astfel incat sa treaca inauntru, e minunea facuta de Cel care ne respira, in forme din cele mai neasteptate: privind un nor, o floare, un suras, citind un rand undeva, atingerea fizica, muzica, (mai ales muzica, Doamne!... – sunt pluri-versuri “atinse instant” prin armoniile muzicii), si cate altele…

De multe ori, a trai inauntru pare dificil, cand “te trage” “in afara” ceva din “aceasta lume” … Dar odata prinsa miscarea interioara, nu mai exista cale de intoarcere…
Si mai mult, ajungi sa traiesti “dinauntru”, caci te umpli atat de mult de pacea si bucuria aceea, plina de forta si blandetea Iubirii, incat “dai pe dinafara”, si, in plus, devii doar “un vortex”, o curgere, o poarta spre “in afara”…

Si atunci, dispare “inauntru-in afara”, se face doar o plimbare prin “aici”, si… e bine…

Puteti doar sa incercati a imi ierta aceasta diversiune filosofica… dar, ce sa-i faci, nu pot, nu vreau sa opresc aceasta curgere a “inspirului”, a lui “in Spiritum”…

Va doresc usoara si blanda traire dinauntru spre bucuria intregii acestei lumi...

20 de comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Parcul pe care il strabat este Tara Minunilor si eu sunt Alice, care nu alearga dupa nici un iepure" - Mikka în Ţara Minunilor, mai bine spus... Trăire dinăuntru... Hmmm, cum îţi vin ţie aceste idei. Intensă trăire, arde, dogoreşte, dar face bine...

Mikka spunea...

Chris, nu sunt idei... Sunt stari, iar cuvintele sunt mici si nu pot sa prinda. Constantin Noica, un urias. A fost vecin cu mine usa in usa... eram copil, habar n-aveam... Dupa foarte multi ani, pe urmele sale, la Paltinis, am inceput a intelege. Putin...

Da, Mikka in Tara Minunilor.... Mica de tot... Coplesita de minuni...
Noapte de minune iti doresc...

Geanina Codita spunea...

Draga mea dragă,
încercăm să trăim frumos şi pe dinăuntru altfel riscăm să ardem precu vâlvătaia dintr-o postare de pe blogul meu şi să devenim nimic. Am venit să beau un ceai la Regina cafelei si a ceaiului. Să mă ierte regina că dau buzna la ora aceasta dar aşa dor mi se făcu, încât am lăsat acasă regulile de bună purtare şi am îndrăznit să mă aşez aici în hamacul prins între brazi, să privesc stelele, este una care străluceşte cel mai tare, Gabriel, steaua lui,i-am spus că m-am ţinut de promisiune şi că el este Şeful de Promoţie. Astăzi tare mi-a fost gândul la el şi iar am spus că nu este real şi că...
Acum beau din ceaiul preparat de Regină şi reuşesc să mă simt tare bine, mult mai liniştită, am pus în el puţin anason şi chimen . Îmbrăţişări!

Mikka spunea...

O stea stralucind minunat, steaua lui Gabriel...

Trairea dinauntru, Geanina draga...
Nu o putem incerca... Ea ne "incearca" pe noi... Pur si simplu vine...
O zi superba, deschisa cu un ceai minunat. Eu o sa beau un ceai de hibiscus. Floarea din Egipt...

ajnanina spunea...

cand Il percepem, nu avem cum sa fim decat in interiorul Lui.
El fiind totul, unde ar putea exista ,,afara"?

o amintire...
la munte, deasupra, o zona cu ierburi inalte si uscate printre care batea vantul.
mai erau si alti oameni, dar era ca si cum n-ar fi fost. eu singura, in vizita la El acasa.

ajnanina spunea...

de ce suntem aici, de ce altii in stele...
tot inauntru, oricum...
,,vrei sa stii daca misiunea ta pe lumea asta s-a incheiat? daca esti in viata, ea nu s-a incheiat"
- zice Richard Bach...

elena marin-alexe spunea...

Imi place cum spui, ca e greu de trait inauntru, cand ceva din afara te trage in afara ceva din aceasta lume...
Dar e minunat sa ramai inauntru, neatins decat de palma iubitoare si protectoare a unui Dumnezeu plin de Dragoste.
O zi superba sa ai!

Mikka spunea...

Ajnanina draga,
"El fiind totul, unde ar putea exista ,,afara"? "
Asta e, dragoste! Undeva, acea inca tragere in-out e pentru ca nu sunt cu totul "in"... Dar si asa, e atat de minunat!

Da, acea zisa a lui Richard imi e atat de draga. De multe ori mi-a fost catargul barcii - coaja mea de nuca... Si inca este...
Sa ne bucuram, asadar!

Mikka spunea...

Draga Elena Marin-Alexe,
Multumesc de vizita si de frumoasele cuvinte.
Inca sunt in gaoace... Inca mai vad "inuntru-afara". Dar s-a largit totusi vederea...
In palma Lui sunt, si totusi, El e Cel care se plimba prin propria Lui palma... Si peste tot, doar El este... Iubire. Atat.

Mikka spunea...

Da, Mugur draga, minunea este tangibila.
Si chiar aceasta atingere este o minune. Si totusi, ea este firescul...
Mai am mult de mers pana la "firesc"...

ajnanina spunea...

revelatia zilei!
o scriu repede, ca pe urma mi se pare fara sens.

eu sunt inauntru.
toti suntem inauntru.

mai avem nevoie de pod?

Mikka spunea...

Revelatia revelatiei,draga mea draga...
Pod?... Nu. Intre cine si cine?
"eu sunt inauntru.
toti suntem inauntru."

Din revelatia ta anteriora: n-avem inauntru, taiem si e "Eu sunt toti suntem"... taiem iar (matematic). ramane, cumva, doar eu=toti, adica Eu...

Ma duc sa-mi fac doua cafele friscoase, sa le pun "inauntru".
Pupici peste pod, pe obrajorii "fizici"...

Cristian Lisandru spunea...

Aş dori ca aceste minuni care te copleşesc să fie cât mai multe, Mikka cea Mică din Ţara Minunilor...

Mikka spunea...

Multumesc, draga Chris...
La fel, asta iti doresc si tie, trairea in minune si minunare.
La fel doresc tuturor.
Of, daca ne-am lasa coplesiti, ce frumos am trai cu totii intreg timpul vietii noastre...

Olguta Broscuta spunea...

astazi am descoperit blogul tau...
si parca ma astepta de-o vesnicie.

cineva drag mie m-a alintat in copilarie Olguta - da, Olguta Medelenilor lui Teodoreanu.
Iar blogul tau imediat sub Ceai-si-cafea-de-dimineata are:
"Ce iei, Olguţa? Ceai? Şocolată? Cafea cu lapte? ― Ş-un ceai, ş-o cafea! se răsti Olguţa cu accent ţigănesc."
Multumesc,
Olguta

Geanina Codita spunea...

Mikka,
eşti minunea de Om pe care nu îndrăznesc să o ating de teamă că ai să dispari
eşti minunea de OM ce mă strânge de mână când am dorinţe prea mari
eşti minunea de OM ce cu scrieri alese mă trimite-n visare
eşti minunea de OM ce-mi oferă răcoare alături de-un ceai cu aromă de floare

Mikka spunea...

Olguta draga mea, ce bucurie!
Sigur ca te astepta...

Si eu asa mi-am dorit sa fiu, asemeni Olgutei. Modelul meu de fata. Modelul meu de "mine", candva... Cea care alege si-si, si indrazneste, si iubeste. Un lucru am indraznit si eu: sa schimb destinul, sa fac ca Olguta sa traiasca, mereu... in imaginatia mea.
Acum, iata, Olguta imi trece pragul gradinii.
Multumesc de regasire!

Mikka spunea...

Geanina draga, ce poezie frumoasa!
Inspiratie de luni, dupa acea sampanie esquise...
Multumesc de dar...
Minunea de OM... e Omul, care suntem noi toti si fiecare, cand OMul se desface in respiratii individuale...

Olguta Broscuta spunea...

Eu iti multumesc pentru primire.

Stii sunt clipele alea imense pline de ACUM, in care doar respiram.

Cautam niste raspunsuri legate de Peru. Ma intrebam febril: este cazul sa merg in Peru? Este pentru mine asta? O sa gasesc ce caut acolo?

Si printre mii de petale, am deschis blogul tau, unde ma intampina alintul copilariei mele, deasupra povestii dintre Mallku si Allana.
Si am avut atunci raspunsul pe care il cautam, intr-un mare moment ACUM.

Pace sa ai!

Mikka spunea...

OOOO! Ce Bucurie, Olguta draga!
Asa mi s-a "intamplat" si mie.
Am ascultat intai muzica Anzilor si am plans, tavalindu-ma pe jos de dor, de sfasiere de dor...
Pe urma, un mail spunea de vizita lor aici. Eu atunci plecasem din Bucuresti. Am dat un telefon sa aflu cand mai vin. Am aflat ca ei fac in Peru excursie cu romani. Am cerut si am primit ce imi trebuia ca sa pot merge.
Pretul platit este infim fata ce ce face inca aceasta calatorie pentru mine. Anul acesta sunt deja in Medicine Wheel. La anul, TREBUIE sa merg iar, cu prieteni noi si cu mai multe Calauze... Asa va fi!
Asa este, ACUM!

Drum bun, draga mea
Paseste in Frumusete!

PachaMama si TataInti te calauzesc sa mergi oriunde vrei in aceasta lume!