Unde te duci?

...
foto

Acum ceva timp, eram intr-o seara la o intalnire cu niste oameni tare destepti. Ma tineam bine de ceasca mea de cafea, incercand sa prind cat puteam de repede smecheriile alea de business. Nu de alta, dar candva ma interesase si pe mine domeniul de care povesteau ei.

Ma uitam si incercam sa vad ceva: invartindu-se foarte repede, oamenii astia faceau o multime de lucruri destepte. Le iesea succesul pe nari, as putea spune. Miscarile mainilor faceau sa zboare ideile prin incapere, zburand pe cate o matura, mai rapid ca in jocul vajhatz-ului...

Si pe urma, dintre strategiile astea, se mai strecura asa, stranutata, cate o ridicare de cortina, lasata apoi repede in jos, trasa cu amandoua mainile.
- Nu, asta nu am cum sa o fac. Timpul, stii cum e...
Timpul intra in gestionat evenimente. Din care dezvolti si iar dezvolti. Super brand, super imagine, super calatorii, implicare, proactiiiiiiv....

Cine are timp de vacante? Week-end acasa? Pierdere de timp... Bagi nevasta si copiii la masina, dai banu' si ii impachetezi pentru o saptamana la munte. "Avem o casa acolo, se mai duc ei, ca sa ma lase sa gandesc..."

Privesc printre aburii cafelei. Le vad ochii obositi, transpiratia de la tample, unul e un pic ametit deja. Oboseala sau berica? Cine stie... Oricum, numai fumul atator tigari pe mine m-a zapacit mai tare decat eram...

Mi se parea ca se intampla ca atunci cand invatam TaiChi. Aveam prea multe brate si picioare. Acum, oamenii astia aveau la fel... Ametita, am mai luat o cafea... Cu multa frisca. Am sorbit-o insa cam repede. Incepea sa ma ia somnul si orice as fi facut, nu ma puteam tine pe faza. Constatandu-mi cu sinceritate defectul de fabricatie, am gasit o scuza oarecare si am parasit tabara focului cat am putut de repede. Mie timpul imi este chiar pretios...

Aerul serii avea miros de proaspat si de inflorit. Pe undeva trebuie sa fi fost vreun liliac. Mi-am pus castile in urechi, am dat drumul la "Desert Rose" si am luat-o usurel la picior, fara sa urmaresc vreun target, dupa vreo schema anume. La urma urmei, pot alege pe ce drum sa merg spre casa, nu? Ori chiar unde sa merg...

Am ales drumul cel mai lung. Ca sa mi se limpezeasca bruma de minte si sa ma gandesc la Diogene si Alexandru cel Mare.

"... intrebarea pe care i-a pus-o Diogene lui Alexandru. "Unde te duci? - fiindca am auzit armate trecand pe langa mine, zi si noapte, mii de soldati. Unde te duci?"
Alexandru a zis: Vreau sa cuceresc lumea."
Diogene a spus: "Asta e bine. Ce-o sa faci dupa aia?"
Nimeni nu-l mai intrebase asta. Pentru un moment a fost tacere.
Alexandru a spus:"Dup-aia o sa ma relaxez."
Diogene a spus:" Trebuie sa fii prost, fiindca eu ma relaxez deja, fara sa fi cucerit lumea. Daca vrei sa te relaxezi dupa aia, de ce sa iti mai bati capul? De ce sa nu te relaxezi acum? Malul asta de rau e destul de mare - putem sa il impartim amandoi. Arunca-ti hainele si intinde-te. Si putem sa impartim chiar si lampa."
Alexandru a zis:"Logic, ai dreptate." El intelegea logica, fiindca ii fusese elev lui Aristotel, parintele logicii occidentale.
El a spus:"Pot intelege logica. Pare o prostie ca, dupa atata efort de a ucide si masacra, dupa toate astea - doar sa te relaxezi. De ce sa nu ma relaxez acum? Dar am mers prea departe. E doar o chestiune de cateva luni si voi incheia cucerirea lumii. Altfel, chiar relaxandu-ma langa tine voi continua sa imi amintesc ca mai erau doar cateva luni. Nu voi mai fi capabil sa ma relaxez. Ma pot relaxa doar dupa ce cuceresc lumea."
Diogene a spus: "Fa cum vrei. Eram gata chiar sa impart malul raului. Eram gata sa impart chiar si lampa, unica mea posesie."

(Osho- Intoarcerea catre sine)