luni, 4 mai 2009

Unde te duci?

...
foto

Acum ceva timp, eram intr-o seara la o intalnire cu niste oameni tare destepti. Ma tineam bine de ceasca mea de cafea, incercand sa prind cat puteam de repede smecheriile alea de business. Nu de alta, dar candva ma interesase si pe mine domeniul de care povesteau ei.

Ma uitam si incercam sa vad ceva: invartindu-se foarte repede, oamenii astia faceau o multime de lucruri destepte. Le iesea succesul pe nari, as putea spune. Miscarile mainilor faceau sa zboare ideile prin incapere, zburand pe cate o matura, mai rapid ca in jocul vajhatz-ului...

Si pe urma, dintre strategiile astea, se mai strecura asa, stranutata, cate o ridicare de cortina, lasata apoi repede in jos, trasa cu amandoua mainile.
- Nu, asta nu am cum sa o fac. Timpul, stii cum e...
Timpul intra in gestionat evenimente. Din care dezvolti si iar dezvolti. Super brand, super imagine, super calatorii, implicare, proactiiiiiiv....

Cine are timp de vacante? Week-end acasa? Pierdere de timp... Bagi nevasta si copiii la masina, dai banu' si ii impachetezi pentru o saptamana la munte. "Avem o casa acolo, se mai duc ei, ca sa ma lase sa gandesc..."

Privesc printre aburii cafelei. Le vad ochii obositi, transpiratia de la tample, unul e un pic ametit deja. Oboseala sau berica? Cine stie... Oricum, numai fumul atator tigari pe mine m-a zapacit mai tare decat eram...

Mi se parea ca se intampla ca atunci cand invatam TaiChi. Aveam prea multe brate si picioare. Acum, oamenii astia aveau la fel... Ametita, am mai luat o cafea... Cu multa frisca. Am sorbit-o insa cam repede. Incepea sa ma ia somnul si orice as fi facut, nu ma puteam tine pe faza. Constatandu-mi cu sinceritate defectul de fabricatie, am gasit o scuza oarecare si am parasit tabara focului cat am putut de repede. Mie timpul imi este chiar pretios...

Aerul serii avea miros de proaspat si de inflorit. Pe undeva trebuie sa fi fost vreun liliac. Mi-am pus castile in urechi, am dat drumul la "Desert Rose" si am luat-o usurel la picior, fara sa urmaresc vreun target, dupa vreo schema anume. La urma urmei, pot alege pe ce drum sa merg spre casa, nu? Ori chiar unde sa merg...

Am ales drumul cel mai lung. Ca sa mi se limpezeasca bruma de minte si sa ma gandesc la Diogene si Alexandru cel Mare.

"... intrebarea pe care i-a pus-o Diogene lui Alexandru. "Unde te duci? - fiindca am auzit armate trecand pe langa mine, zi si noapte, mii de soldati. Unde te duci?"
Alexandru a zis: Vreau sa cuceresc lumea."
Diogene a spus: "Asta e bine. Ce-o sa faci dupa aia?"
Nimeni nu-l mai intrebase asta. Pentru un moment a fost tacere.
Alexandru a spus:"Dup-aia o sa ma relaxez."
Diogene a spus:" Trebuie sa fii prost, fiindca eu ma relaxez deja, fara sa fi cucerit lumea. Daca vrei sa te relaxezi dupa aia, de ce sa iti mai bati capul? De ce sa nu te relaxezi acum? Malul asta de rau e destul de mare - putem sa il impartim amandoi. Arunca-ti hainele si intinde-te. Si putem sa impartim chiar si lampa."
Alexandru a zis:"Logic, ai dreptate." El intelegea logica, fiindca ii fusese elev lui Aristotel, parintele logicii occidentale.
El a spus:"Pot intelege logica. Pare o prostie ca, dupa atata efort de a ucide si masacra, dupa toate astea - doar sa te relaxezi. De ce sa nu ma relaxez acum? Dar am mers prea departe. E doar o chestiune de cateva luni si voi incheia cucerirea lumii. Altfel, chiar relaxandu-ma langa tine voi continua sa imi amintesc ca mai erau doar cateva luni. Nu voi mai fi capabil sa ma relaxez. Ma pot relaxa doar dupa ce cuceresc lumea."
Diogene a spus: "Fa cum vrei. Eram gata chiar sa impart malul raului. Eram gata sa impart chiar si lampa, unica mea posesie."


(Osho- Intoarcerea catre sine)

16 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"...Unde te duci?"
Alexandru a zis: Vreau sa cuceresc lumea."
Diogene a spus: "Asta e bine. Ce-o sa faci dupa aia?"

Iată o întrebare care arde. "Le ieşea succesul pe nări", spui tu, referindu-te la acei oameni cu care ai stat într-o zi de vorbă. Poate vor să cucerească şi ei o altfel de "lume". Dar ce-or să facă după aia?!

Mikka spunea...

...Arde, nu-i asa?
Aici e aici. Ce intelege fiecare prin fericire....

ajnanina spunea...

eu nu vreau sa cuceresc toata lumea, ci doar o bucatica :)
aceea in care sunt eu insami, propriul butoi cu putin decor de jur imprejur...

dar deja e prea mult, pentru ca orice idee de cucerire ne inrobeste. cu cat vrem sa stapanim mai mult, cu atat mai mult devenim sclavii acestei idei.

mie libertatea mi-e mai draga. da timp am numai in masura in care il fac. dandu-i de mancare ganduri bune, ca sa nu ma inghita el pe mine.

Mikka spunea...

Ajnanina draga,
Propriul butoi e deja o lume foaaaaarte mare.
Sa-ti fe de folos lampa lui Diogene, pentru a lumina drumul in libertate si pentru a te lumina.
Timp liber bine platit iti doresc!

Cristian Lisandru spunea...

Cred că fiecare interpretează fericire în felul său. Unii au nevoie de mai mult pentru a se declara fericiţi, aleg standarde înalte. Unii cer mai puţin de la viaţă şi sunt fericiţi chiar cu lucrurile mărunte de zi cu zi. Fericirea nu este neapărat legată de iubire, dar iubirea completează de minune fericirea noastră...

Mikka spunea...

Asa e, draga Chris. Fiecare, in felul sau...
Eu cred ca daca stim sa ne hranim zilnic din lucurile "marunte", dar care reprezinta semne al viului, ne oferim noua insine dovezi de iubire. Stim sa ne culegem bucuria, dulceata vietii, prin atentia catre noi si "jur" in acelasi timp.
Eu leg fericirea de trairea relaxata, ca si Diogene, in starea de hranit cu Iubire. Nu-mi mai trebuie multe. De fapt, nu-mi mai "trebuie" ceva...
Uneori, cum povesteam candva, poate sa fie fericire "la cantar", echivaland cam doua kilograme de mere. Alteori, zambet de copil. Ori atingere sau gand bun simtit in privire. Lucruri deloc marunte.
Mie nu-mi mai este accesibil decat un singur spectru de culori: al Iubirii, care palpita in fiecare respir. Asa ca la mine fericirea si Iubirea sunt asa, "una-ntr-una", ca supermarketul moldovinesc... :)))))
O zi plina de fericire iti doresc!

Mugur spunea...

Mikka, tare buna intrebarea. In acest moment nu am un raspuns pentru ca nu stiu unde ma duc. Ma las purtat de drum si ma bucur de ceea ce vad in jurul meu. Stiu ca la un moemnt dat imi voi dori o tinta si atunci voi stii incotro merg. Pana atunci mananc niste mere verzi si bune si continui sa merg fara vreun scop anume :)

Mikka spunea...

Pai, draga Mugur, esti deja relaxat. Oare nu asta voia Alexandru cel Mare, dupa ce va fi cucerit lumea? Ti-a iesit, fara sa ai nevoie de batalii...
Bucura-te de mere, de timp si de ce ti se iveste in cale. Sa fie bune bunatati!

gabi spunea...

Mikka, Mikka,
cata sincronizare... ganduri...Osho... :)
Draga mea,
si eu stiu, ca si Mugur, ca ma indrept acolo unde ma duc pasii, fara planuri, doar traind :)
Magnific !

PACO spunea...

daca vrei intra si la mine pe blog

Mikka spunea...

Chiar ca sincronizare, draga Gabitza...
Osho, curgerea, relaxarea...
Suntem deja pe malul raului. Lumina este pentru toti...

Mikka spunea...

Draga Paco,
Multzam de vizita.
Trec si eu prin gradina ta.

Cristian Lisandru spunea...

"una-ntr-una", ca supermarketul moldovinesc... Am râs cu lacrimi!

Mikka spunea...

Macar or fost lacrimi di celi buni, di ras... Tari-s mulzamita!

Cristian Lisandru spunea...

Di râs, di râs... De eşti mătăluţă mulţămită, atunci o fi şi eu mulţămit!

Rodica spunea...

Cred ca fericirea e mereu in alta "bucatita",decat cea cucerita de noi...cred ca avem harta gresit facuta.Chiar,cine a facut-o?E cumva self-made?Nu-mi amintesc...Oare fericirea se cucereste sau se ajunge la ea in pas domol?Inca nu stiu...Stiu insa,ca intorcand capul in urma regasesc momente de fericire,si drept sa spun nu prea m-am luptat pe ele,asa ca,mai boema din fire,raman cu Diogene pe malul sau,si poate ca-mi da si lampa...