joi, 14 mai 2009

Etichete

...


Viata este precum un vin bun.
Toata lumea citeste eticheta sticlei, dar aproape nimeni nu bea din vin.

Se spune ca Buddha a aratat odata catre o floare si le-a cerut discipolilor sa spuna cate ceva despre ea.
Unul a tinut o adevarata conferinta. Altul a rostit un poem. Un al treilea a spus o parabola. Fiecare se straduia sa fie mai profund si mai erudit decat ceilalti.


Etichete!

Mahakashyap a zambit si a tacut. El a fost singurul care a vazut floarea.

Ah, daca as putea savura o pasare.,
O floare,
un copac,
o faţa umana!


Dar, vai! Nu am timp, caci imi risipesc intreaga energie incercand sa dezlipesc eticheta.

(Anthony de Mello - Cei care pun etichete)

16 comentarii:

ajnanina spunea...

noroc!

Paul spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mikka spunea...

Noroc si tie draga mea!
"da piem, da badem jivi i zdravi"- sa bem, sa fim vii si sanatosi, zic vecinii nostri bulgari. Nici nu se uita daca vinul are eticheta.

Mikka spunea...

Draga Paul, cu talcul asta in noi, sa ne bucuram de viata! Savurare plina de bucurie iti doresc!

Geanina Codita spunea...

Unii se chinuie toata viata gandindu-se cum sa-si ataseze eticheta ca sa vada cei din jur cine sunt ei. Dupa ce s-au folosit bine de eticheta si nu mai au nevoie de marca inscriptionata pe ea fiindca au gasit alta mai stralucitoare, mai la moda, mai la putere, se descotorosesc rapid de cealalta. Si uite asa e lumea plina de etichete...

Cristian Lisandru spunea...

Stai că nu pot să mă abţin, ţi-am spus că am o stare de bine generală atunci când deschid blogul tău - "Ş-un ceai, ş-o cafea! se răsti Olguţa cu accent ţigănesc." - Ha, ha... Excelentă imaginea vieţii care stă într-o sticlă şi aşteaptă să fie băută de fiecare dintre noi, ca să ne "cherchelim de viaţă", să fim mahmuri de viaţă după aceea... Iar noi, în loc să desfacem mai repde dopul care să lase picăturile de viaţă să alunece în noi, nu facem altceva decât să stăm în faţa raftului şi să ne întrebăm cum e cum etichetele. Viaţa nu poate fi demi-sec sau sec. Cred că viaţa este, într-adevăr, UN VIN BUN. Care trebuie băut până la fund. Dacă eşti beat de viaţă nu se poate supăra nimeni pe tine... Ce mi-a plăcut!

Mikka spunea...

Cam asa, draga Geanina...
Legat de ce ai descris tu - cat de adevarat! - nu pot sa nu ma gandesc la modul in care, dupa ce s-au chinuit atata sa-si puna si sa-si scoata etichete, unii primesc de la viata un dus rece sau o multime de galeti cu apa drpet in cap, care le dezlipesc etichetele muncite cu grija si le dau sansa sa se trezeasca. La fel de eficient mai este din cand in cand si cate un mare gainatz. Noroc mare pe capul si pe eticheta lor! Mie cam asa mi s-au scos multe etichete. Recunosc ca tot mai "tricotez" destule... Da' am invatat sa ma imbat de viata!
Bucurie multa iti doresc!

Mikka spunea...

Draga Chris, ma bucur ca Olguta iti infrumuseteaza zilele (si noptile). Vezi, si ea voia "si-si"... Ce altceva mai bun avem de facut decat sa ne imbatam de frumusetea vietii, de Iubire?
Cred ca sticla aia - Mama Optimistilor- tot de pe raftul asta e, dar am luat-o de mult "in primire".
"Dacă eşti beat de viaţă nu se poate supăra nimeni pe tine..."
Si chiar daca s-ar supara, ce conteaza! Muzica sferelor, invartite in capul nostru cel beat de viata, e destula spre a ne inchide urechile catre carcotasi.
Bucura-te de viata!
Vorba ta, si a chefliilor prieteni:
"Amin, si-un pahar de vin inchin!"

Paul spunea...

"O postare cu talc si invataminte!"
p.s.
afisez multa frivoalitate, imi cer scuze, am primit bobarnace

Mikka spunea...

?????
Draga Paul, nu inteleg... Frivolitate???
Cred ca am gustat mult din vinul cel bun al vietii si nu pricep. Am inteles doar ca ti-a placut si ca ai gasit si pretuit talcul. Atat. Orice altcevaar fi fost, nu am "prins". M-am bucurat de vizita, mai ales ca stiu ca ti-e timpul foarte plin de lucru si lucruri frumoase acolo, intre salcami...
Bobarnace yo nu dau, nica-nica, sunt zgarcita rau de tot... :))))))

Paul spunea...

Buna dimineata Mikka draga!
Hei, stai linistita, m-a apostrofat o doamna din blogosfera c-as umbla c-am golut si nu se cade, ce sa-i fac, credeam ca sunt tot in camp si ca aduc in casa omului acea mirasma placuta si de multi doritoare.
O zi frumoasa draga prietena!

Mikka spunea...

O zi de minune si tie, draga Paul!

Acum inteleg... si nu prea. Asa un om incercat, ca tine, si asa un salcam inflorit ce esti, te mai iei dupa ca zic unii si altii?
Priveste cu ochi fumosi. Mintenas o sa spun cum...

Paul Gabor spunea...

Nimic mai bun decat savoarea ce ramane dupa plescait, decat lacrima de Porto ce fuge rusinoasa inapoi. Ghinion pentru cei ce se infrupta din sprituri si lauda sifonul ca e proaspat. Offff....

Mikka spunea...

Fericiti cei care stiu gusta, draga Paul...
Taaare imaginea asta, a "lacrimii de Porto ce fuge rusinoasa inapoi".
Si plescaitul! :))))
Tu l-ai recunoscut, acolo, pe Porto... Eu inca nu l-am gustat, dar va fi si asta. Pana atunci, ma imbat cu galbenul de Focsani.
Edamus, bibamus, gaudeamus!

Paul Gabor spunea...

Din punctul asta de vedere ma consider un fericit. Traiesc printre vinuri, e alta lume...

Mikka spunea...

Ayyy-Ayyy... Fericitule...
Bucura-te!