marți, 26 mai 2009

Pe panza zilei...

...
foto

Hssshhhh - Hssshhh.... Frunze fosnite deseneaza hotarele linsitii.

Cantec de mierla in tufa de iasomie. Vis.

Aripi de pasare neagra aseaza susul albastru si ciocarlia-sageata infige soarele in cer.

Cararea se trage sub pasi, alene, prafuind fiecare "acum" si trecandu-l in "fost"...

Ochi al pamantului, lacul priveste spre cer, clatinand uneori din genele-trestii pe maluri.

Tresar la vartejuri de vant, asteptand vesti de furtuna sau ploaie.

In iarba, o gargarita rosie ridica din fuste si inaripeaza firul subtire, tragandu-mi privirea din drum...

O pala de vant imi smulge penelul din mana si lasa o vreme tabloul sa respire.
Si pe mine, la fel...

26 de comentarii:

ajnanina spunea...

ce minune de tablou... cat de viu... cat de frumos...
Mikka, te intreci pe tine insati... Universul pe care il construiesti se extinde cu gratie, dincolo de propriile-i limite...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, e de la povestile de ieri, de la tine...
Pur si simplu, am pus muzica asta in casti, am avut foile de la tine si pix... inspirul, "zgandarit" la atelierul de povesti, a curs singur, in timp ce autobuzul ma ducea spre casa... Nimic facut de "mine"...

Cristian Lisandru spunea...

Superb, Mikka, chiar că a ieşit un tablou de-a dreptul încântător... "Ochi al pamantului, lacul priveste spre cer, clatinand uneori din genele-trestii pe maluri" - pur şi simplu superb....

Mikka spunea...

Ma bucur ca ti-a placut, Chris...
Penelul a facut singur. Mereu ma uimeste... Si ma bucura.

Cristian Lisandru spunea...

Penelul acesta al tău este magic, aş putea spune... L-ar fi dorit chiar şi pictorii care şi-au consumat celebritatea fără să ştie...

Mikka spunea...

Penelul magic, Chris, nu este al meu...
Pictorii aceia... eu stiu, poate nu de celebritate, ci in altfel s-au simtit atinsi de magie. Cine stie?
In clipele cand el, Penelul, imi umple si lucreaza singur, ma uimesc de ce face si doar o singura durere am, mult dupa ce el s-a oprit si am privit panza: N-am inca acel curaj de a-mi lasa tot timpul vietii mele pe "mana" lui... TOT timpul...

Mugur spunea...

Mikka, dai nastere la magie atat de natural si spontan! E ca si cum deschizi o usa si noi ne minunam!

Mikka spunea...

Mugur, asa e, e o usa care se deschide... Fara "vrajeala", e ca si cum Altcineva face toate astea. Stii ce povesteam eu, cu Cine Face...

Cristian Lisandru spunea...

Cât curaj ar trebui să avem pentru a lăsa Penelul să aştearnă pe pânză TOT timpul... Poate că pasul nu este aşa de greu de făcut. Poate. Cu toate că - mă gândesc eu acum - s-ar putea să greşesc şi să fie vorba despre un pas uriaş...

Mikka spunea...

Nu gresesti. E pas urias. Asa mi se pare mie, cea care sta si se uita la Penel. Nu e asa greu de facut. Ca orice salt in necunoscut, doar ceva mai putin de o secunda... Cel mai mult e pana decid sa fac pasul... Pentru a ma lasa TOT timpul doar sa privesc ce face el. Inca e vis, dar de ala care se implineste, asta stiu deja!

Geanina Codita spunea...

Miresme de vis cu frunze foşnite ce-mi oferă găzduire, dăruindu-mi linişte şi loc de iubire pe acordurile mierlei. Mă topesc în iubire, mă pierd în genele-trestii pe maluri aşteptând ploaia ca pe-o binecuvântare.

Mikka spunea...

Geanina draga,
Va fi ploaia aia, care-ti infloreste in par... Superba acea scriere a ta, inca o respir...
Ce minune, sa ai darul de a simti iubirea peste tot...
Bucura-te!

Geanina Codita spunea...

foşnind*, scuze

Geanina Codita spunea...

Mă bucur draga mea prietena, mă bucur de tot ce văd şi simt aici la tine, atingerea cănii cu ceai ce-mi învaluie simţurile cu intenţia clara de a-mi spune că aici poţi fii gazduit numai dacă eşti posesor de astfel de minunăţii:iubire, speranţă, încredere, dorintă, toate prinse cu un liant greu dar nu imposibil de găsit PRIETENIA.

Mikka spunea...

Draga mea draga,
Aici poti fi gazduit oricum... In fiecare dintre noi exista si vibreaza iubire, speranţă, încredere, dorintă...
Oamenilor li se pare ciudat,uneori incredibil, alteori poate indecent, obscen sau cum au eu in cap intortochelile ciudate tarate de sute de ani... Departe mult de ce este...
Dar e atat de simplu si curat si liber sa traiesti IUBIND barbati, femei, pamant, soare, stele, foc, ce sufla si ce nu sufla... Inca nu stim sa ne spunem si mai ales sa credem spusele acestea simple, singurele relevante, atat de relevante ca nu ar mai trebui spuse, doar respirate: "te iubesc"...
Aici fiecare isi regaseste de fapt simtirea fireasca, normala, atat de omeneasca, atat de universala, de a fi iubit, oglinda a lui a iubi... Tu ai gasit asa usor...
Bucura-te!

Cristian Lisandru spunea...

Minunat, Mikka...

CELLA spunea...

"bucurie", "mulţumesc" şi "te iubesc" sunt singurele vorbe, nu cuvinte, care se nasc odată cu intarea noastră în această trecătoare dimensiune ...
unde le pierdem, crescînd, nu ştiu
cînd şi dacă le regăsim înseamnă că ne-am întors în noi înşine şi ne pregătim, în lumină, pentru vremea cînd vom merge "acasă"

Geanina Codita spunea...

La acei oameni mă refeream draga mea, ai citit printre rânduri şi la fel de bine ca de fiecare data. Şi vezi, iar am venit la tine, un ceai te rog, să-mi fie bine. Si iar citesc postarea ta, nu mă mai satur de ea. Imbrăţişări!

Mikka spunea...

Minunat,Chris... :))))

Vezi, purtam acelasi nume: Minunat - Minunat...

Mikka spunea...

Cella draga,
Ma bucur de trecerea "marcata" in scris.
Ma intreb uneori ce o sa ne facem noi, "pamantenii", de atata bine cand ne revedem, re-vazandu-ne asa cum suntem, stralucitori? Poate o sa ajungem mai repede "acasa"... plesnind de bucurie ca am regasit acestea:"bucurie", "mulţumesc" şi "te iubesc"...
Ce minunat ai spus!
Multzam de vizita!

Mikka spunea...

Imbratisari si ceai cu arome de care iti plac tie mai mult, draga Geanina!
Pun de un ceai de iasomie, daca vrei!
Ce ma fac eu cu atatia oameni frumosi pe aici? Ma dor orizonturile de cat s-a largit frumusetea asta a lumii!
Tre' sa gasim ceva, un fel "material" de a ne intalni si sta toti la o masa mare, de lemn de stejar ori de brad, intre ierburi, la ceai! Si la cafea! Musai!

Geanina Codita spunea...

Offff, acum ma urc in trenul fericirii ce-a poposit la rascruce de drumuri intr-o gara si vin catre tine.

Paul spunea...

"... Frunze fosnite deseneaza hotarele linsitii."
As ramane aici, sa le ascult tacerea...si apoi mi-as lasa gandul sa valseze peste tabloul zugravit de tine alintand cu privirea fosnetul iubirii ce se apropie tainic spre inima ce-mi cere alintul dragostei, lasandu-ma imbatat la poarta implinirii.
Un zambet strengaret de-un unchies si doua brate ce mi te cuprind cu drag la piept!

Mikka spunea...

Tot Offffff! Geanina draga!
Asa, trage-i pe toti, asa cum stii tu sa o faci, si ia-i in trenul ala, sa ne intalnim la ceai si cafea de ceea buna!
Cu mare drag vom pregati cu totii ceva tare bun!

Mikka spunea...

Draga Paul,
Primesc cu drag alintul si zambetul stregaresc si raspund tot cu drag, incantata de asa o bucurie! Tot cu imbratisari! Si o cafea buna...
Ma bucur ca ai revenit intre prietenii din gradina de trandafiri virtuala.
O noapte de vis iti doresc!

Cristian Lisandru spunea...

Într-adevăr frumos spus. Acelaşi nume...