Ma doare ceasul, in cot...

foto

La un pahar de vorba se spun multe, stim cu totii. Si cu cat e mai buna si mai dulce licoarea din pahar, cu atat mai multe scoatem "din putzul gandirii", cum zice o sibianca draga mie.
Ieri am avut mai mult de lucru, si nu voia putzul sa-mi dea si mie ceva. Si m-am stimulat cu o cafea uriasa, imbogatita iar, cu ultimele picaturi de Bailey's. Cine m-a pus?

Putzul cu pricina a bolborosit si a scos pe urma coloana aia de gaze, de dinainte de tasnirea petrolului. Rontzaisem iar, pe timpul zilei, un pic din Tom Hodgkinson, si dincolo de niste exagerari ale lui (din punctul meu de vedere), am revazut niste subiecte mai "grele" pe care le "combate bine". Unul, de care m-am lovit iar, de vreo saptamana, e Timpul.
M-am invartit in fel si chip in ultima vreme - ar fi vreo zece-doisprezece ani aici - ca sa fac rost de timp. Multe mi s-au parut mult mai putin semnificative decat timpul vietii mele. De ceea ce fac cu el, cat este. Asa sunt eu...

Si ieri vorbeam cu niste oameni despre asta. Au plecat nauciti, caci nu ma stiau de razboinica. Hmmmm... Is dragon, asa ca, vorba lui Iljimae, dragul de el (ultima versiune pe www.mysoju.com - sau direct pe wiiki, cine stie coreeana poate afla mai repede ce mai face el) : "Nu s-au pus cu cine trebuie". Calm, calm, da' asta nu inseamna sa nu miscam ceva. Cu calm, mai draga... uneori, fix, precis, rapid, taind nodul cu sabia. Foaaaaarte calm...
Se plangeau amicii mei de ce se plange mai toata lumea: ca nu ni se da aia si ailalta, ca ni se ia, ca tre' sa platim, si ce fac altii cu banii nostri etc.
Yo sunt pozitivista pana la teaca sabiei, da' asa cum sunt, ieri seara, dupa ce sorbisem o portie de la Tomitza, tata lu' The Idler, m-am luat de ei si am scos luciul sabiei la vedere. Aia de taie carpele frumos colorate care ni se mai pun pe ochi. Am luat-o mai demult din debara, de la Morpheus...

- Imi spuneti ca vi se ia aia si ailalta. Da' timpul? Asta al cui este?

S-au uitat amandoi la mine ca la Edward Scissorhands.

- Cum adica?
- Pai da, unde se duce timpul vostru?

Oamenii mei - unul, om de succes in cariera, celalalt 'telectual si artist -, au facut cate o fata alungita pana la iminei, vorba lu' "O mie si una de nopti".

- Prima chestie care ti s-a luat, mai draga G, zic eu, e timpul tau. Aia cu impozitele si taxele e mizilic, pe langa asta.

Tipul ma stia de dusa cu cercul, da' aici nu a "marcat" nimic. Se vedea clar pe fata lui.
Pe urma, dintre urechi, cumva, asa, printre firele de par lipite frumos cu gel, a curs o idee pe fruntea inalt ganditoare:

- Stiu. Vrei sa zici ca sunt prea ocupat. Ca ar trebui s-o las mai moale.
- Si asta. Dar priveste mai adanc. Cat de moale?
- Pai, chestia aia cu sa stau mai mult cu aia mici, cu nevasta, prietenii,etc. Stiu, mi-am propus de atatea ori...

Omul meu, ca si mine mai demult, ca si altii, incepuse cu placa de "sunt vinovat". I-am zis povestea intalnirii mele cu un om care imi place mult, Carlos Warter...
Citisem "Intoarcerea la sacru" si cand am auzit ce trece prin Bucuresti cateva ore, in 2003, am fost sa-l vad. El povestea asa:
"De mic copil mi s-a spus ca eu as fi om. Adica asa ceva. (Aici, a desenat clasica schema - cercul pe post de cap, liniile pentru trunchi, brate si picioare). Pe urma, s-au straduit sa ma invete ca sunt asta. (Aici, desenul unui soi de caine-magar, ceva cu patru labe). Si pe urma, am fost "avansat" la asta." (Desen cu niste gogoloaie ingramadite peste spinarea cainelui-magar).

Domnul G s-a uitat la mine. Ei, omul succesului in carierea, e tip istet, cand vrea el!
- Asa. Inteleg unde bati.
- Si nu doare? intreb eu.
- Doare, da' ce sa fac?


Aici, Seherezada vazu zorii mijind si, sfioasa, tacu...