Doua vorbe despre drum...
Ma intreba cineva deunazi cum fac sa incep o calatorie. Ca ma vede asa, cam dusa... prin multe locuri, multe fizice, palpabile, si mult mai multe de vis...
Nu am o reteta anume (Ah! exact asta e raspunsul care nu-i place) dar am gasit candva o metoda de a face calatoria posibila si in plan fizic.
Cum la mine merg multe dupa legea efortului minin (I love you, Deepak Chopraaaaa!) - traductibila la mine prin faimoasa "prost sa fii, noroc sa ai", am avut parte ca de obicei de acel "venit spre mine", nu "mers eu spre"...
E adevarat, eram intr-un mers... prin Rhodos, frumoasa insula greceasca, scaldata de apele Marii Egee.
Prima iesire din tara, cand am primit din cer bani picati nesperat pentru o munca facuta un an inainte.
Eram in curtea interioara a Castelului Cavalerilor Ioaniti. Minunate mozaicuri, cu inflorituri facute de cine stie ce mester, devenit si el nisip, in curgerea vremii...
Venirea in aceste locuri era neasteptata, ca multe alte lucururi frumoase din viata mea. Era o vreme de mult zbucium pentru mine, dar deja incepuse sa se inalte usurel, dintre valuri, stanca pe care avem sa ma asez, indraznind sa stau in picioare.
O femeie tare draguta, ghida noastra de atunci, povestea, spre sfarsitul acelei calatorii, despre viitoarele planuri. Urma ceva si mai si, un vis si mai indraznet. Eu racaiam incet cu varful sandalei in nisip si priveam la desenul mozaicului, simtind pe piele aerul si facand fotografii.
De mica am invatat a face fotografii clipelor frumoase. Imi deschid ochii si caut sa prind cat mai mult cu ei: locul, oamenii, intamplarea si mai ales starea: ce simt in acel moment, cu cat mai multe simturi. Acum adulmecam aerul cald pe piele si ma simteam vie, in acel loc, in acel moment anume. Rhodos, Castelul, piatra frumos desenata, linistea si parfumul unor flori roz, al caror nume nu l-am aflat.
Femeia draguta vorbea depre ceva urias, ca vis, pentru mine: EGIPT.
In toamna - noi eram in mai - avea sa fie drumul in Egipt.
Fara a avea macar vreun gand, doar cu "filmul" unor nisipuri insorite si al unui rasarit pe munte, am privit in viitor. Gura mi s-a deschis si doua vorbe mi-au zburat, salbatice, fara sa le pot tine sau macar gandi mai inainte: WHY NOT?
Asa am zis. Nu-s indragostita de engleza, iar atunci nici n-o prea vorbeam... Mi-a zburat insa WHY NOT, instant, si asta a deschis drumul. Nimic, nici un gand de "poate", "dar", "sa vedem", ori chiar "nu".
Acest "de ce nu?" a facut posibilului loc destul in mine, astfel incat sa las poarta deschisa. Si fara a avea nici o resursa la dispozitie, pe moment, si pe multe alte momente, zile si saptamani dupa, am lasat poarta asa, deschisa. A venit ceva, apoi altceva, si drumul s-a legat singur, din fire de nisip.
In toamna, cand ploaia a maturat Bucurestii vreo luna, eu am fost in lumea zeului meu Ra, si am prins rasarit de soare pe Sinai...
7 comentarii:
"Si fara a avea nici o resursa la dispozitie, pe moment, si pe multe alte momente, zile si saptamani dupa, am lasat poarta asa, deschisa. A venit ceva, apoi altceva, si drumul s-a legat singur, din fire de nisip. In toamna, cand ploaia a maturat Bucurestii vreo luna, eu am fost in lumea zeului meu Ra, si am prins rasarit de soare pe Sinai..." - minunată călătorie, Mikka. Trebuie să mărturisesc că nu am ajuns, încă, în "Eghipet", deşi îmi doresc foarte, foarte mult lucrul acesta. Nici Grecia nu este o ţară "de lepădat", dar mă simt atras mai mult de ţara în care Ra strălucea şi străluceşte deasupra piramidelor. Spun unii că nu mai este de mers pe acolo, se mai sare şi în aer, uneori,dar asta contează mult prea puţin. Poate că nu mi se va întâmpla tocmai mie, nu? Trag eu o concluzie după ce am citit rândurile tale delicate - dacă dorim cu adevărat ceva, atunci acest "ceva" va fi îndeplinit până la urmă. Îşi va găsi împlinirea. Nu trebuie decât să credem. Şi să nu ne lăsăm niciodată păgubaşi... Se spune "răbdare şi tutun". Eu aş parafraza şi aş declara "Răbdare şi Speranţă". O zi cât mai apropiată de perfecţiune îţi doresc...
Multzam de urare, la fel si tie.
Rabdare si Speranta, da!
Ei, tutunul... aici e de cel bun, de narghiela (oops! am uitat... tre' sa reiau tema)
Si ceva "action", desigur.
De sarit in aer...nu chiar, doar daca vrei tu sa faci salturi de placere (vezi poza asta cu Sinai http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2009_02_01_archive.html)
Aici incepe aventura, care la mine a fost ca in Alchimistul - daca doresti ceva din toata inima, tot universul concura la realizarea doritei tale. Nu doar o data a fost asa...
Iti doresc sa mergi in tara lui Ra, sa vezi soarele pe Sinai si adancul Marii Piramide. Iar pe Nil, calatoria e vraja curata. Sa te intorci si sa povestesti in scris si la focul de la stana... :))))
O zi magica si tie!
Eu voi incheia aceasta zi cu dans arab...
Mulţumesc la fel, Mikka, o seară minunată şi ţie, sper să ajung cât de curând în Egipt... Dacă se va întâmpla asta, cu siguranţă voi avea parte de o experienţă de neuitat...
da, cand portile sunt deschise, multe se petrec... :)
si sunt taaare curioasa care va fi urmatoarea destinatie...
si imi place sa te ,,vad" cu mte bucuri de dans in aceste clipe... :)
Mugur drag, asa e, calatoriile ne aduc redescoperirea de sine si descoperirea minunilor care ne inconjoara - oameni si locuri.
Poarta materializarii dorintelor noastre este inima, in care a coborat mintea...
Calatorii superbe iti doresc!
Chris, asa sa fie!
Calatoria in Egipt, WHY NOT?
Gata, baba a suflat in frunza de coca...
Ajnanina draga, si eu sunt curioasa. Peru va fi iar, sigur, nu stiu insa cand. Dar mai e si altceva. Nu stiu.
Chiar am avut o lectie de dans super faina!
Bucurii de minune iti doresc si calatorii de vis! Ori, cum zic eu, vacante sponsorizate!
Trimiteți un comentariu