fotoCat de putin ne-ar trebui - nu, nu o mie de ani, doar o clipa - sa facem pasul, unul singur, in a trai...
Doar o clipa, atat...
Te uiti la mine, nu intelegi... Nu te lasi sa intelegi, nu te lasi... Te tii strans in mintea ta, cu toate mainile, cu toti dintii... De ce?
Da-ti drumul, coboara de-acolo, de pe bara de batut covoare, pe care te strangi, in minte, crezand ca o sa cazi de la etajul zece...
Iti plange o parte a inimii, una mica, si crezi ca s-a rupt Universul...
Te lasi pe ea, si mai mult, sa scurmi in durere...
Uite aici, uite mana mea... Ti-e deschisa tie, aici, acum... Incearca sa simti, nu sa gandesti. "Daca" e frumos doar in poezia lui Kipling...
Lasa-l acolo, in alte minti. Alea n-au decat sa se scuture de frig.
Uite aici mana mea, cu palma deschisa... Urmareste-o... Asaaaa... respira si urmareste-o... Se aseaza incet pe pieptul tau dezgolit. Lasa-te! Nu te strange! O clipa, ti-am spus, o clipa, atat este spatiul in timp, cel in care alegi intre Rai si Iad. Pe acesta din urma il stii. Lasa-l in focul lui, acolo.
Nu te strange iara in "daca", in povesti...
Nu-ti fie teama. Iubirea nu doare. Niciodata nu doare. Doar umbrele alea de le-am crezut, in minte, a fi Ea.
Simte-ti aici, sub palma mea, Inima ta. Ce crezi, de ce e ea acolo? Ca sa faci ecuatii? Sa ca numeri noduri in vanturile lumii? Ori ca sa simti ca esti viu? Viul n-are treaba cu lumea, cum o vezi tu pe ea... El este aici ca Iubire. Lasa-te iubit... Ce poti pierde? Poate Iadul acela, care zice ca stie el cum e viata.
Hmmm... ca sa-l fac sa se sperie, m-as apuca de fumat... Dar nu imi pierd frumusete de Viu cu ganditul la el.
O clipa, atat, lasa-te sa simti... Curajul nu sta in a privi moartea in fata. Asta o facem zilnic, dar nu stim. Mai bine...
Curajul sta in a alege sa te lasi sa simti, cu inima dezgolita.
Sa simti Inima, cea mare, vesnica, vie, plina.
Poarta Iubirii. Suflarea Lumii. Cea Care te Respira...
Offfff.... cate clipe mai pierzi, ezitand, acolo, pe bara ta de batut covoare?
Eu am coborat din Alfa Centauri sa pun palma pe inima ta. Si inca eram acolo coborand din altele...
Nu-i loc si timp, intelege. Doar Iubire...
Lasa-te... Nu stii cand clipa se razgandeste si pleaca.
27 de comentarii:
"Uite aici mana mea, cu palma deschisa... Urmareste-o... Asaaaa... respira si urmareste-o... Se aseaza incet pe pieptul tau dezgolit. Lasa-te! Nu te strange! O clipa, ti-am spus, o clipa, atat este spatiul in timp, cel in care alegi intre Rai si Iad. Pe acesta din urma il stii. Lasa-l in focul lui, acolo.
Nu te strange iara in "daca", in povesti..." - chiar am trăit acest pasaj, atât de bine este scris. Ei, Mikka, o noapte cât mai bună să ai. Mă gândesc la Poarta Iubirii despre care scriai tu şi cred că ar trebui să batem cât mai des cu pumnii în ea. Deşi s-ar putea să nici nu fie încuiată. Trebuie doar să găsim curajul de a o împinge... Dincolo este cu siguranţă o lume mai bună, oare de ce trăiesc unii cu teama că iubirea poate fi asimilată cu o tortură?! Eu deschid Poarta Iubirii cu zâmbetul pe buze...
Paseste zambind, Chris... Poarta e deschisa.
Ne e frica sa pasim, uneori, crezand ca altceva e Iubirea... Poarta se deschide doar cu o palma pe inima, alegand sa simtim... Doar atat. Nu are chei, nici zavor, doar atat... Sa atingem si sa ne lasam.
Ma bucur ca ai trecut pragul, exact prin pasajul "scris" care a facut trecerea...
De acum, ca ai deschis, paseste zambind... Deja esti in acea lume, nu mai buna. Ci in Rai...
Ferice de tine, ai ales! N-ai pierdut clipa!
"Curajul sta in a alege sa te lasi sa simti, cu inima dezgolita.
Sa simti Inima, cea mare, vesnica, vie, plina.
Poarta Iubirii. Suflarea Lumii. Cea Care te Respira..."
Pai bine oameni buni, v-ati strans la ceai si cafea si pe mine ma ignorati. Oi fi scris eu despre copilarie pe blog, dar voi chiar nu stati degeaba. Ma uit mai sus si ce vad?o inima vesnica, vie, adica poarta, dar nu orice poarta ci a iubirii.Vad ca ai aici un drumet care e gata s-o deschida, daca nu a facut-o deja de cand a spus. Bravo voua, sa nu ma invitati si pe mine. Bine, de data asta beau doar ceai, data viitoare promit sa fiu de la inceput la petrecere. Va pup pe toti , insa e posibil sa ma prinda dimineata.
Geanina draga mea draga,
Tu esti deja in Rai...
Uite, avem pentru tine si vin de cel bun, cel de dragoste.
Esti invitata tot timpul, la de toate bunatatile.
Sper ca toti drumetii sa paseasca prin poarta asta.
Am fost deja in gradina ta, si m-am simitit minunat, copil, in bucuria aia!
Pana la ziua, joaca, dans si copilarisme!
Si Iubire!
Mikka ce sa mai zic, stau si beau ceai, ma las de multe si citesc povestea ta. Pana dimineata am timp sa ma hotarasc, daca ma las sau nu de iubit. Mai sorb o picatura, iubesc peste masura si poarta o deschid eu libera ma simt.
De iubit nu ne putem lasa...
Odata gustata aia, Iubirea , cum e Ea, nu se mai poate...
Soarbe cu placere, draga mea! Din toate bunatatile!
aha... te-ai uitat aseara la film....
buna dimineata si la multi ani!
as vrea sa-ti raspund, dar in fata fortei cuvintelor tale, ale mele se coaguleaza pe buze.
tot ce pot sa-ti spun e ca stiu ca acea clipa e foarte aproape...
Buna dimineata, Ajnanina, draga
mea!
Asa este, e foarte aproape... Clipa aceea trebuie prinsa. Asa va fi!
Deschide o firma de mangaiat inimi. Cu tine ar merge departe, nu s-ar intrezari falimentul... Ai grija pe cine aduci ca electro-shock...
Draga Paul,
Nu intreb cum ai ghicit.
Uneori, cate un nor stie...
Asta o sa fac. Da' fara firma, asa, clandestin. Sa se electro-socheze aia care vor sa robotizeze lumea.
Un soi de iesire "subterana" din Matrix. Clandestin, ca si Morpheus... Doar vine omu' la cafea si nici nu stie ce l-a lovit... :))
Inima usoara sa ai!
Mă bucur că am făcut această alegere şi că am trecut prin Poarta Iubirii. Dacă reuşeşti să faci acest pas, nimeni şi nimic nu te mai poate întoarce din drum... Iar acest drum are pe o parte vise frumaose, iar pe cealaltă parte păduri de poveşti în care Binele învinge întotdeauna Răul...
imi imaginez oamenii venind sa le fie mangaiate inimile...
unii le dezvelesc cu greu, strigand de durere in momentul in care isi desprind pansamentele...
altii au obosit rasucind cheia ruginita... pe care au pastrat-o, totusi...
altii vin cu ele la vedere, dar uscate... mana aluneca greu pe suprafata lor..
stau la poarta si povestesc... la inceput le-a fost jena unii de altii. apoi, intelegand ca sunt la fel au inceput sa depene lagendele..
unii au ajuns de mai multe ori pana in fata usii... si n-au putut intra.
altii nu cred, dar au venit totusi.
sunt si unii care, ca omul de tinichea au senzatia ca ei n-au. dar viseaza la o managaiere...
Asa Chris draga, asa...
Nimeni si nimic...
Si vise, si povesti, asa e. Vezi, de-asta nu te lasa ele pe tine, si tre' sa scrii... Nimeni si nimic...
Inca ceva. Trecand prin Poarta, s-ar putea la un moment dat sa nu mai vezi Rau-Bine... Se fac padurile de argint...
Uite, clipeste in zare lucirea...
Ajnanina draga, spuneai ca s-au coagulat vorbele...
Dar uite ce a iesit... M-ai topit. Ar trebui sa o pui asa, ca poveste, la tine in gradina.
"Asteptare la Atingerea Inimii."
Absolut superba poveste. Si cat de adevarata! Tot-tot-tot...
Si in final, uluitor si superb, iluzia cu Inima omului-de-tinichea...
Superba trecere prin Poarta!
de ce-s atîtea porţi într-o atît de mare libertate
iubirea-i veşnic fără de porţi
doar să-i deschizi inima, primind-o
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am armă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de-aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă şi de aş avea atîta credinţă încît să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt" (Corintienii-3.-1,2)
Mikka, asa voi face...
si dupa aia ma angajezi sa ma ocup de programari :)
CELLA, draga mea draga,
Asa e, Poarta nu e... poarta.
E doar un loc de trecere.
Un fel de marcare a trecerii din iluzia facerii in fiintare...
Inima, nu inima, aceea care pompeaza in trup sangele, ci Inima, deschizatoarea, ea e un soi de poarta, facand in trup simitirea Iubirii, fara-forma simtita in forma. Inima deschide trecerea insasi... Ca poarta din "Stargate"...
Da' tu stii. Nimic altceva nu e decat Iubirea. Peste tot.
Ajnanina draga,
Nuuuuu... nu-mi plac multimile de "carjari", ci descoperitorii.
Facem o tabara de povesti, dans si muzica sub stele si gata! Fiecare va Sti. Instant, "opening the Gate"
"I will open the Gate" - Rumi...
Chiar, asta poate fi primul workshop, de deschis Poarta. Simbolica deschidere - cum zicea si CELLA, de fapt Poarta nici nu e...
Vaiiiiiiiiiiiii, ce bine e aici si eu iar am lipsit! Sa-mi fie rusine ca am intarziat, dar poate sunt scuzata fiindca nu am dormit mai mult de 2 ore de sambata. Dar ma simt atat de bine, sunt atat de fericita , incat nici nu simt ca au trecut atatea ore. Draga Mikka, prea multa vorba saracia omului, te rog, se poate ceaiul meu cu arome unice? Apoi stam la povesti pana pic pe tastatura.
Geanina, m-ai prins, inca n-am pus de ceai... Abia ma picat si eu, am multe pe cap - nu in cap - noptile astea, ma pregatesc de o mare si frumoasa calatorie in muntii nostri.
Povestim, sigur ca povestim...
Lasa picatul pe tastatura, uite, niste cafea cu frisca si cu Bailey's, cum imi place si mie... Plus scortisoara pe deasupra. Plus bucatele ce ciocolata. Schogetten. Alune + Tiramisu. Ei? ei?
Offff... o sa fac burta... da' de ras...
Si eu ajunsei tarziu acasa, obosita dar fericita. Am colindat toate unghierele copilariei, am muncit ca un om responsabil ce sunt si apoi am venit in vizita la un ceai. Mi se inchid ochii, dar nu ma las, scriu, scriu pana se face tarziu si-oi intalni un chefliu...Ha, ha , ha ... E ziua mea!Un ceai va rog!
Ok, draguta mea ceai sa fieeee! Unul cu floare de portocal... Buuunatateee!
Pentru tine, in ceasca de portelan chinezesc asa cum sta bine acestei finetzaturi de ceai si copilei Geanina!
Offff! Mereu ma uimesc copiii astia! Cata energie pe ei! Si yo masez la picioare obosite, ca sa trag un dans... Am promis cuiva ca in noaptea asta dansez de bucurie. Oricum, cand dansez, uit de toate si ma dizlov...
Bea ceaiul asta bun si bucura-te! Pe urma, dansam!
Acum am pus piciorul pe Podul de Argint, am Luna pe un umăr şi stele deasupra capului, îmi pulsează bucuria în piept şi respir sacadat. Nu din cauză că tot fug de ipocrizii şi alte alea, ci pentru că Lumea de Dincolo de Poartă este absolut minunată... Curge şuvoi de speranţă cristalină pe sub Podul de Argint, sunt peşti de aur care se conversează cu pescarii (undiţele au fost date uitării), două lebede se giugiulesc indiferente, iar broscuţele se transformă toate în prinţi pentru cele mai frumoase fete... Cum să-ţi vină să mai priveşti în urmă?
am baut si mi-e mai bine, parca nici somn nu-mi mai este, un masaj, o idee numai buna de pus in aplicare. Ceaiul asa cum imi place mie, aroma nu e contrafacuta, totul e numai bun de daruit trupului meu ce saruta floarea de portocal din portelanul fin. E mult mai bine,acum poate sa inceapa dansul !
Chris, print cu Luna pe umar si stele deasupra capului, ce mi-ai lasat aici, in gradina? Splendoare de basm, in care traim cu adevarat, si lumea e dans, cu printii si fetele de dincolo de Podul de Argint...
Acum o sa stau asa, o vreme, sa ma uit la minunatia asta. Ce imi place!
Mai ales bucuria, care pulseaza in piept. Cea mai frumoasa incheiere a zilei si deschidere a noptii!
Dupa ce o sa ma umplu de ce ai facut asa frumos, dansam cu totii sub luna!
Da... Care urma???
... Si dansul incepeeee, draga Geanina!
Bailamos!
Mikka nu ma dau inapoi, rezist imi spune ecoul, pai si cand n-oi mai fi s-o gasi cineva sa ma cloneze, ca sa fiu sigura ca sunt aici, ceas de ceas, cu portelanul fin intr-o mana si cu alta luna pe care sa o transform in hamac sa dorm bineeeee!!!
Trimiteți un comentariu