Machu Picchu... Iubirea mea cea mare.
Arzand in mine din copilarie, cand aveam vise cu zboruri inalte peste aceste varfuri....
Vazuta si traita secunda cu secunda, cand am pus piciorul si am cuprins cu ochii, ca o imbratisare infinita.
Ramasa in inima, ca bucurie vesnica.
Locul unde am inceput sa traiesc cu adevarat.
Unde am inceput sa stiu ce e Iubirea, in gust, in simt, nu in idee.
In extasis.
Locul unde am zburat cu vulturii-condori.
Desigur, locul unde voi mai fi. In trup. Caci altfel, sunt cand vreau...
Locul in care va doresc sa fiti toti cei care vreti sa fiti acolo. Miraculos, asa cum am ajuns si eu...
Orasul de Cristal. Orasul Curcubeu. Cetatea strabunilor Inka.
Voi mai povesti despre el, caci Mate de Coca e o serie luuunga de postari...
Acum va las sa dansati pe Imbabura, preferata mea, cea care m-a dus anul trecut pe muntii mei iubiti...
8 comentarii:
Chiar de tor mult să mai povesteşti, pentru că este un loc unde aş vrea să ajung şi - dacă nu se poate deocamdată - îl vizualizez prin "ochii" tăi şi prin intermediul rândurilor tale. Cum talentul tău de povestitor este incontestabil, cu siguranţă voi avea parte de descrieri pe măsură...
Well, nu-i darul meu... Sunt locuri minunate, care singure isi canta frumusetea.
Pana ajungi acolo - si vei ajunge - ramai "pe fir", iar daca timpul iti permite, cauta si vezi, de la prima postare, seria Mate de Coca.
Din aceasta calatorie mi s-a deschis "Povestitorul"...
Seara minunata!
Mikka, esti o fiinta binecuvantata cu multa dragoste si lumina revarsata de Creator asupra ta si realizezi cu profunda intelepciune acest minunat dar!
Iti multumesc ca ai dorit sa imparti fericirile tale multiple si speciale cu noi, cei multi, care n-am avut Muntii Fericirii din Peru, faimosii Machu Picchu, reali, in fata ochilor :)
Orice popas pe taramurile tale ne poarta sufletul pe inaltimi si piscuri intangibile in mod obisnuit...
O noapte plina de stralucire sufleteasca!
Si tie draga mea, zbor lin si inalt, in aceasta seara si in toate ce vor urma...
Acesti munti inseamna pentru mine o limita depasita. O trecere prin imposibil. Felul miraculos in care i-am primit in viata mea va fi mai departe povestit, caci ei se povestesc singuri prin mine...
Nu eu, ci ei povestesc...
Si Pachamama, Mama Pamant, Mama Divina, m-a adus acasa si mi-a pus in brate netul, mi-a deschis la "cum sa blog" si mi-a dat un mic branci sa-i dau drumul...
Tie iti multumesc, ca ai lucrata asa frumos cu tine si ti-ai facut ochi sa vezi, aripi sa zbori, Pescarus drag!
Zboara inalt!
Vuela alto, gaviota del mar!
Mikka
acelor munti le sunt recunoscatoare pentru ca te-am re-cunoscut, asa cum esti acum... :)
Mugur, cum ai facut ?
Dragii mei dragi!
Mai, noi tre' sa mergem cu totii acolo, neaparat!
Ei... am mai scris eu asa, pe net, ca o sa merg acolo,si asa a fost! Asa ca sper sa si "scrisa" asta sa fie implinita!
Draga Ajnanina,
Si eu le multumesc. Asa e, gratie lor ne-am re-cunoscut... :)))
Draga Mugur,
Ma bucur de zborul tau prin Anzi!
Si de transformare!
La urmatorul zbor, cheama-ma si pe mine sa facem zborul impreuna! Luam si pe alti dragi cu noi!
Multumesc de urari, dragilor!
Sa va fie Lumina asta vesnica, mereu impartasita lumii intregi!
Bucurati-va! Hristos este viu!
As vrea sa pot privi de acolo, de sus, toata lumea creata de El.
Zilele acestea, am invatat ca lumea mea cuprinde frumuseti nebanuite, pe care le traiam zilnic si nu ma bucuram pe deplin, acum, pot sa-I multumesc din tot sufletul pentru zestrea pe care mi-a dat-o!
Pace si liniste sufleteasca iti doresc!
Dragul meu,
Asta am inteles acolo, pe munti!
Am invatat sa VAD, oriunde as fi!
Ma bucur din toata inima ca vezi si tu!
Cand am vazut azi pozele tale, asa am inteles, ca Vezi!
E minunat cand se intampla asta. Avem in sfarsit puterea de a ne bucura si de a ne simti iubiti.
Intr-adevar, e o minune ce te inconjoara acolo. Tine-te de ea cu toate puterile!
Fii fericit!
Trimiteți un comentariu