Ca sa fii rege...

Din nou, doar scrib, astern aici pe Ca sa fii rege...

Toata blogosfera o cunoaste, eu si cativa prieteni abia astazi am primit acest dar.
Oricum, eu nu-s in sfera asta, doar ce zumzai pe ici pe colo, din cand in cand...
Mai prind ceva sclipiri...

Multumesc autorului acestor versuri, inca necunoscut mie...
Imi ofer acest dar, spre a adormi pe muzica asta, in aceasta noapte.

La picioarele maestrului, ascult fermecata glasul acesta tulburator, poarta spre un suflet urias...

Marcel Iures


Ca să fii rege peste animale
Nu-i cine ştie cît.
Trebuie doar să fii mai puternic decît ele. Şi-atît.

Ca să fii rege peste păsări
este puţin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decît ele
şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori
trebuie să suporţi la hotare mărăcinii şi spinii
şi, mai ales,
trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decît crinii.

Ca să fii rege peste înstelare
trebuie să te aşezi printre luceferi – călător spre Orion
şi, reprivindu-te de jos,
să fii mai luminos decît oricare. Şi fără tron.

Ca să fii rege peste ape şi vînt
trebuie să înveţi osanale ca îngerii
şi să le aduci pe pămînt
alinare pentru lacrima orbilor din Valea Plîngerii.

Ca să fii rege peste oameni
este mai... decît toate, altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei,
învăţîndu-i ce înseamnă a iubi, a ierta...

Dar, cel mai minunat,
este să poţi fi rege peste tine însuţi, atunci cînd alegi binele,
fie din bucuria altuia, fie din plînsul tău.

Şi să încheiem înţelept şi frumos.
Şi, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos
cînd mergi pe drumul dinspre rău spre bine.
În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.

Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte!