Atat de aproape, aproape atat,
Si totusi, sa nu te pot atinge...
Cum sa pot prinde poala mantiei,
Cand treci asa de repede
Prin gradina mea de trandafiri?
Nu fugi!
Vii si pleci, mereu vii si pleci,
Ramai macar o data mai mult,
Sa iti pot prinde chipul iubit intre palme.
Sa pot sa te ating o clipa mai mult...
Nu fugi!
Ti-am pus aici, in gradina,
Florile tale dragi: trandafiri, bujori, iasomii,
Si uite, in ultima suta de ani
Au rasarit si lotusi,
Cupe deschise spre vesnicie,
Iesite din negurile mele,
Trase spre cer de insusi Soarele,
Nu fugi!
M-ai invatat sa ascult nu doar cantecul
Ci si tacerile pasarilor,
Nu doar valurile
Ci si linistea marilor,
Nu doar invartejirea
Ci si pacea dinainte si de dupa furtuni.
Nu fugi!
Unde sa mai caut, sa te pot vedea mai mult,
Sa imi infloreasca si mai deschis
Irisii, facuti ochi pentru mine?
Unde sa mai port palma
Facuta matase peste campuri
Si peste pielea tresarind de dor a oamenilor?
Nu fugi!
- Iubita mea, nu te-am parasit niciodata...
M-am intors si am spart oglinda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu