duminică, 26 aprilie 2009

Cantecul bufonului

Azi am venit din Herastraul pe care nu-l vazusem cam demult...

Veneam cu un tort de buna dispozitie in brate.
Pe drum insa am alunecat pe o coaja de banana si era sa cad in butoiul cu melancolie.

N-am cazut, da' mi-a scapat o felie de tort. Era feliat, pesemne, tortul meu...

Ei, ca sa compensez, am scos din dulapul cu vechituri scufita rosie, mi-am pus-o si am atacat cosul cu bunatati pentru bunica.

Cozonac ramasese de la Pasti, vinul l-am luat din rezerva strategica, pastrata pentru zile ploioase de noiembrie. Da' azi era un pic noiembrie, asa ca am destupat Grasa de Cotnari. Merge la fix cu cozonac...

Combinatia m-a scos rapid din anestezia autodeclansata la scaparea feliei (am un "servo" destept care actioneaza instant) si m-am pus pe ras.

Cu scufita rosie in loc de boneta cu clopotei, am cantat pe urma

Cantecul bufonului

15 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Cât m-a bucurat această postare... Uite, exact cum spuneam pe blog, răspunzând comentariului tău: viaţa trebuie degustată. Fiindcă uneori este dură, trebuie ajutată să alunece pe gât, cu diferite licori. Moţu' Pittiş mi-a încălzitm sufletul de multe ori şi atunci când n-a mai fost am desfăcut o sticlă şi i-am urat să le şoptească şi îngerilor cuvinte frumoase cu vocea lui magnifică...

Mikka spunea...

Motu', maestrul nostru in multe...
El rade de acolo de sus, petrece cu ingerii si aduce din cand in cand Ploaia care va cadea...
Inchin inca un pahar, in cinstea lui, a ta ,a mea, a tuturor!

Delia spunea...

Ce frumoasa poveste! Ni se intampla de multe ori sa pornim binedispusi si ceva pe drum sa ne "strice" starea. Avem cu totii la dispozitie "remedii", important e sa nu uitam sa le luam cu noi: zambetul, hazul, muzica, mirarea, creativitatea etc.
Si doamne ce bun remediu este si un vin bun cand ai de alungat melancolia si tristetea. :)

Mikka spunea...

Asa este, Delia draga!
Inchin acu' si pentru tine, si mai cant o tzara...
Desi ploaia a stat de mult, lichid se mai gaseste... Si inca de cel bun!
O noapte de vise magice iti doresc!

Kami spunea...

Cateodata gasim in tort cate o cireasa amara ^-^ ce bine ca sunt si alte cirese bune si frisca din plin cu care sa spalam gustul amar pe care ni l-a lasat.
Te invit cat de curand la o cana mare de cafea cu frisca de iubire pentru a ne aminti, si de ce nu gusta o alta felie din torul dulce al vietii :D

tartoras spunea...

Motu , cu vocea lui si cu cantecele lui si cu poeziile lui...iar acum, cu ingerii lui.
Si Cristian , care m-a facut sa cad in butoiul melancolie gandindu-ma la bodega mea...fiecare om are una(sunt sigura)!Acolo unde fiecare isi plange amarul sau isi canta bucuria...
Iar tu, Mikka....inchin un pahar de vin in cinstea ta!

ajnanina spunea...

un tort intreg n-are prea mult haz, devine din ce in ce mai valoros pe masura ce dispare cate o felie :)
partea buna e ca avem retete :)
abia astept sa iti ofer o felie cu prima ocazie .. :)

Mikka spunea...

Mmmm... Kami si Ajnanina,
Primesc cu drag invitatia voastra, atat de dulceeee...
Ce facem noi de 1 mai? (2, 3...) Ei?ei?

Mikka spunea...

Tartoras, bodega mea e in camara. Acolo tineam yo o sticla de Bailey's. Treceam cu cana de cafea prin camara si o botezam cu bunatatea asta. Da' nu luam sticla de acolo... :))))
Motu' e cu noi tot timpul. Si n-o sa-l uit in piesele de teatru. A fost primul meu Arlequino si m-a invatat "Sunt tanar, Domana"...
In cinstea ta, draga mea, acum, un pahar mare de bucurie!

ajnanina spunea...

Mikka, pai ce sa facem, sarbatorim :)
hai pe 2, ce ziceti? vedem noi unde ...

Mikka spunea...

Pe 2 sa fie! Sarbatoriiiiim!
Deja imi fac loc si ma abtin de la bunatati...
Nu prea mult, ca deh, sunt balanta. Cu extremele, mai usurel...

Călin spunea...

Ascultam Cantecul bufonului la un picup vechi, la tara, cu verisorii mei. Ajunsese sa ma obsedeze. Nu mancam tort, aveam niste ciocolata de casa cumparat de la cofetaria din micul orasel de la poalele muntilor Capatanii. Ce vremuri mi-ai redesteptat!

Mikka spunea...

Calin draga, eu am auzit si cantat acest cantec cand mergeam cu autocarul prin excursii, ori prin tabere.
Ramane pentru mine al mai bun tratament in caz de melancolie. Ma ajuta sa rad de mine, de viata, iar de mine... :)))

Cristian Lisandru spunea...

Mare noroc avem cu amintirile... Ce ne-am face fără ele? Gândesc că viaţa ar fi tare tristă fără amintiri - rele sau bune... Moţule, sigur eşti şi "acolo" aşa cum erai aici...

Mikka spunea...

Chris,
Pentru mine, amintirile sunt toate bune. Si alea triste. Toate mi-au oferit ceva si m-au slefuit. Chiar si cu sange, poate, da' s-a facut ceva care acum rezista. Cel putin, asa vreau sa cred...
Tot "pentru mine", Motu', ca si alti oameni buni si dragi, este aici. In felul in care ii am in inima, sunt cu mine, oriunde si oricand.
"Sunt tanar Doamna!"
Doamne, ce glas are!