Pe mal, intre luna si soare

...
foto

Intre pasi e intotdeauna un spatiu secret...
Unul in care nu stim ce se intampla ori daca va fi un altul, dupa acesta...
Acolo, in miezul misterios al acelor spatii, se fauresta sansa pentru viitor.
Se da o forma drumului, un fir.
Un "va urma" si un "va veni"...

Mergand pe faleza, in noapte, imi privesc pasii si ma minunez ca il fac pe urmatorul, si pe inca unul, si tot asa...

Vantul asterne carare curata in fata pasilor, sufland usor nisipul fin, lasand netezimile sa luceasca in lumina Lunii.

Pe luna plina, marea se foieste incet, leganat, intre marginile cerului, asezat peste ea ca o mana de indragostit pe pantecul femeii iubite.

Ma asez pe nisip, cuprind genunchii cu palmele si ma las sa lunec in liniste, ascultand cum marea se alinta sub mana cea calda si murmura soapte de dragoste.

Aerul sarat poarta spre mine miros de alge si de peste, semn al vietii nevazute in intunericul noptii, clocotind in adancurile fertile ale marii.

Stau si privesc la poteca de lumina pe care o asterne luna pentru mine, sa pot merge pe apa spre ea.

Si gandul porneste, usor, printre unde, lasand doar umbre peste valuri, ici-colo:intrebarile, sperantele, visele...

Marea le ia si le urca in luna, pe raze de argint, si acolo urzeste noi drumuri pentru mine.

Am incredere in ea, caci stie Iubirea. Femei amandoua, simtim si stim la fel.

Obosit, capul imi cade pe genunchi, bratele imi luneca pe nisip si adorm...

Dimineata, soarele imi ridica fruntea, intra sub plete si trage de ochi, sa-i deschid. Privesc in lumina, cu un brat ridicat, slaba pavaza in fata invaziei solare.

O umbra insa ma salveaza, asternand binemeritata odihna ochilor mei: Chipul tau, aplecat spre mine, gata sa-mi dea, surazand, Salutul Soarelui.

Buna dimineata, Soare!