Azi a fost o tare frumoasa "intamplare" acasa la Cristian Lisandru, cand am avut un soi de conferinta in trei, impreuna cu Pescarusul argintiu.
Si le-am promis povestea mea cu Pescarusul.
Zis si facut!
A inceput prin '93, cand m-a gasit el pe mine. "Pescarusul Jonathan Livingston. O fabula a zborului", de Richard Bach. Citeam un material scris la masina de scris, multiplicat prin copiere, si ma uimeam, sorbind asa o bucurie, ca zburam!
M-am indragostit instant si de atunci il iubesc.
Pe Jonathan, caruia Chiang ii lasase invatatura lui: "Nu uita sa te desavarsesti in iubire".
Pe pescarusul care invata apoi pe altii:" Vrezi sa zbori? - DA, VREAU SA ZBOR! - Pescarus Fletcher Lynd, doresti atat de mult incat sa fii in stare sa-ti ierti Stolul, sa te desavarsesti si, intr-o zi, sa te intorci din nou la ei si sa-i ajuti si pe ei sa se desavarseasca?"
"Ai libertatea sa fii tu insuti,cu adevarat, aici si acum. Nimic nu-ti poate sta in cale. Este Legea Marelui Pescarus, adevarata lege. - Vrei sa spui ca pot sa zbor? - Iti spun ca esti liber."
De sute de ori cred, fara exagerare, am revenit la el, la pescarus. Mi-a fost cel mai bun medicament de suflet si de trup, in vremuri grele.
Cele doua maini calde de care m-am tinut cand ma clatinam: "Pescarusul Jonathan Livingston" si "Iluzii". Richard Bach, as spune, e chiar cel dintai mentor al meu!
Pe cand eram indragostita si invatam zborul, am primit in dar si Muzica Pescarusica: Oliver Shanti.
Una din melodii - Spring in Lhasa - are exact zborul, cu falfait de aripa. Invatata de Richard, am calatorit pe muzica simtind zborul la firul ierbii sau tonourile si tumbele... Am dansat pe muzica asta si am mers pe ea prin muntii nostri...
Intr-o zi am ajuns, prin '98 ori '99, la o conferinta in Timisoara. Acolo, multa lume, multi prieteni dragi. Intrand in sala mare, dadeam de ei si ne imbratisam, ne adunam bucuriile unii din ochii altora.
Dar nu mi-era bine! Inauntru se auzea o muzica minunata, si imi era asa de greu sa fiu in ea, si sa ma scot, ca sa ma misc printre oameni! Am vrut sa stiu a cui este. Asa am descoperit pe Gheorghe Iovu. O frumusete de om!
In ultima zi a conferintei ne-a cantat live, pe Yamaha lui, de ne-a facut iar sa zburam.
Eram pe un scaun, cam la capatul unui rand, si ascultam vrajita. Din prezidiul conferintei se rispisera cativa din cei veniti sa premieze lucrarile si lasasera loc pentru cantaret. La un moment dat, langa mine a venit domnul Ovidiu Bojor, renumitul doctor in farmacie si magician al plantelor vindecatoare. Bland, abia simtit, a trecut pe langa mine. Eu m-am ridicat si el a crezut ca vreau sa ies. I-am spus insa ca il invit sa intre in rand si eu m-am dat un loc mai la dreapta. A zambit si s-a asezat. Am ascultat impreuna cantectul. Era o muzica de-a mea, muzica pescarusica! L-am simtit vrajit ca mine. Amandoi in acelasi timp am pus in tacere magica palmele una peste alta: eu stanga, el dreapta. Am inchis ochii si am zburat... Simteam pulsul puternic in palma. Am deschis ochii. El atunci a zis:" Simti cum inima a coborat in palma?" Tare vrajtor, domnul Bojor!
L-am privit mai bine. Cu fata slaba, bronzata, subtirel, un om al muntilor. Imagini fugare au mi-au fluturat in ochi, pe dinauntru... "Ati fost in Himalaia? l-am intrebat". "Da, a zambit el. De cateva ori. Si in Tibet." Am zambit si eu. Locuri dragi mie, poate din alte vieti... Am ascultat in liniste mai departe. Deodata o doamna a venit langa noi. M-am mutat mai la dreapta, el langa mine, doamna a intrat langa noi. Ne-a privit zambind. "Doamna este sotia unui prieten. Nu ne-am vazut de multi ani" mi-a spus el. La randul ei, doamna l-a intrebat: " E fiica dumneavoastra?" Omul din muntii mei si cu mine ne-am privit o clipa, o clipa lunga fara margini, apoi amandoi am spus, razand de data asta: " DA".
"Stiam eu - a zis doamna-, semanati..."
Nu ne-am mai vazut de atunci. Dar pentru mine asa este: ne stim de mult , si poate ne vom mai sti, adusi alaturi de muzica pescarusica... Un om ce stie ce e zborul...
Oriunde ai zbura, suflet drag, sa ai vanturi bune si calde, soare si viata lunga asa cum ne doresti tuturor!
Va las sa zburati cu Muzica Pescarusica peste Lhasa, si peste orice lumi veti vrea, nelimitat...
Bucurati-va!
Oliver Shanti - Spring in Lhasa - Celebrity bloopers here
11 comentarii:
"Ai libertatea sa fii tu insuti,cu adevarat, aici si acum. Nimic nu-ti poate sta in cale. Este Legea Marelui Pescarus, adevarata lege. - Vrei sa spui ca pot sa zbor? - Iti spun ca esti liber."
Superb Mikka, mi-a plăcut la nebunie povestea ta. Şi melodia este perfectă pentru tot ceea ce ai vrut să transmiţi... Mulţumesc foarte mult pentru invitaţia la ceas de seară. Shanti îmi place foarte, foarte mult. Aş vota cu mâna pe inimă Legea Marelui Pescăruş!
Mmmm... Ai fost iute ca vulturul si bucuros ca pescarusul...
Melodia este ea cea care m-a adus la stare... De multi ani e cu mine. Si lucrez pe ea taichi cu mare drag. Asa, vezi, sunt si in Lhasa, si unde vreau eu.
Conform Legii Marelui Pescarus. Cred ca e in Magna Carta a visatorilor. A oamenilor liberi.
Ma bucur ca ti-a placut! Si ca stii si iubesti zborul! Si pe Shanti!
Seara frumoasa si vise implinite!
O noapte liniştită şi ţie, am mai trecut o dată acum şi am recitit postarea. Terminasem cu toată treaba nocturnă şi doream încă puţină muzică relaxantă şi lectură de suflet... Vise plăcute...
Dar viteza era putere, viteza era bucurie, viteza era frumusete pura...
dupa depasirea limitelor descoperi ca multe din cele imposibile inainte sunt si posibile, si permise... la noul nivel.
...Asa e, draga mea.
Si de acolo incepe Altceva... O noua lume. In care invatam iar, poate un alt fel de Zbor Orizontal.
Vise implinite!
Oare reuşim să ne dăm seama când atingem, cu adevărat, nivelul despre care vorbeşte aşa de frumos Ajnanina?
Ne dam seama. Macar de atingerile "temporare". Pentru ca pe urma, daca recadem - si se intampla asa - ne e dor de Sus...
Candva, poate o sa o luam pe Ajnanina, si cine o sa mai vrea, sa povestim, adunandu-ne asa, la o cafea - sau un sprit, ca e permis :))- despre inceputuri si despre spaimele strabaterii limitelor, cu bucuria extatica a iesrii din ele.
Sigur ai gustat ceva pana acum, pe diverse scari de intensitate. De cate ori nu am facut noi oare de-astea, dar nu ne-am vazut pe noi insine? Fiecare iesire din cate o noapte (de orice fel ar fi ea)este ca o depasire de Mach 1...
Totul e sa ajungem sa ne pastram acolo. Asa cum zici, atunci suntem cu adevarat pe noul nivel.
Mikka,
iubesc mult Legea Marelui Pescarus :)
Multumesc de revelatii.
Mmm...ce zbor curat :)
Mikka, Joia Mare mi-a atins aripile cu o negraita de frumoasa poveste, cu metafore traite aievea, despre o pasare anume si despre oameni frumosi! :)
Te-as intreba, intr-un dialog imaginar, daca ai fi langa mine:
"Tu ştii focul din adâncul pământului sau focul aprins de soare în oglinzi de mare?"
Ti-as privi in tacere zâmbetul ascuns într-o înţelepciune, înălţată în liric frumos, în viaţă oarecum dureros – ca fiece Ascensiune izbandita...
De muzica pescarusica si Oliver Shanti aud acum prima data... o voi asculta mai spre seara, acum dispun de performante tehnice limitate.
Multumesc mult, Mikka, pentru evocarea acestor marturisiri atat de speciale.
Felicitari! :)
Raza draga de soare,
Ma bucur ca te simti bine in acest zbor.
Hai sa strabatem zarile! Cine stie ce minunatii ne asteapta? Marele Pescarus a creat multe lumi...
Drag Pescarus argintiu,
Deja stii... stii ca stiu ambele focuri, si ai vazut si zambetul.
Asa e,zborul se face inca prin Ascensiuni platite uneori cu durere. Dar ea, durerea, e a trecerii, si trece. Minuni de oameni mi-au fost si imi sunt maestri de zbor. Si am si multi tovarasi, in stolul visatorilor :)).
Si eu pot asculta doar acasa. Oricum, minune e si ca am net la birou... Cred ca iti va placea muzica si vei intelege de ce vorbeam. Ce face Oliver cu mine, cu atatia. Pescarusi "pe banda"...
Bucura-te de zbor, suflet drag!
Trimiteți un comentariu