Veniti sa umplem Luna (III)

...
foto

Exact acum o luna de zile, la chemarea Ajnaninei si a mea, ne-am adunat mai multi si am umplut Luna cu visele noastre. Unele vise s-au implinit, altele sunt inca in Luna, asteptandu-si miracolul. Stiu cateva impliniri. Una tocmai a inflorit in ultimele zile, si ne bucuram multi.
Mai stii, Geanina draga, ce ai pus in comment?
"Să fiu iubită nebuneşte până în ultima clipă a vieţii... " Ei, cum e acum?

Suntem in pragul altei sanse. Maine noapte se umple iarasi Luna. Va fi si o noapte cu luna plina si cu eclipsa. In umbra, Luna va primi tot ce vom indrazni sa indraznim...

Ca si acum o luna, corabia se lasa pe fire de lumina, coborand din faldurile noptii, acum, in cateva clipe...
Sunt aici, intre ramurile salciilor, privind lacul albastru, Lacul Fermecat... Sunt mii de lumini ce ma inconjoara si taie poteci prin frunzis, siruri de sclipiri... Am adus cu mine cativa prieteni, care au vrut sa vada minunea, caci inca nu cred in povesti. Ii vad acum vrajiti, cum se trag cat pot din calea subtirelor fire vii de lumini colorate – elfi si zane, purtatori ai comorilor de vise.

Cu micile lor trupuri sustin greutatea viselor noastre, prinse in cupe colorate de pietre pretioase, scanteind in noapte si luminand copacii. In lumina asta, padurea de argint e mai vie ca niciodata. Animalele padurii , ghicite dupa ochii lucind printre florile luminate in culori de curcubeu, isi vorbesc in limba lor, si stiu multe despre visele oamenilor. Unele din ele au vazut perechi de indragostiti gustand verdele padurii ziua ori noapte si le-au zarit in umbre sclipirile viselor pe care, cu ceva timp in urma, elfii le purtasera spre corabie. Padurea stie multe...

Dinspre prietenii mei ascunsi aud un mic strigat: una din fete si-a vazut un vis in cupa unei zane. In lumina asta multa o vedem cum roseste, caci noi toti ii deslusim acolo impletirea de lumina trandafirie cu fire de aur... Si in mijocul ei, un chip de iubit... Eu mi-am vazut mai inainte visul meu verde, in cupa de smarald, purtat de un elf cu mantie aurie. Parca m-a si recunoscut, cand a trecut pe langa mine, in pantofii lui batuti cu aur si safire... Desigur, cand am visat, nu stiam cine imi va culege visul. Dar mi-am vazut acolo, in vis, caminul cu foc pastrator al vietii si odaita mea de scris povesti... Si inca ceva...

Dintre ramurile inverzite privim malul lacului, plin acum de braie colorate de lumina, caci elfii si zanele s-au strans cercuri-cercuri, sa astepte corabia. In timp ce isi ocrotesc comorile de la piept, canta cu totii. Vraja asta adoarme animalele padurii, dar nu pe noi. In cantec sunt iara franturi de descantec, adunate din visele atator oameni. Cantece-soapte plutesc prin noapte si dau de stire Lunii ca totul e pregatit...

Soapte in noapte cresc si-mpletesc
Lumina de argint, lumina de alint
Vise de peste mari si tari,
Vise de suflet, comori
Vise de dragoste, de putere, de vrut sa ai vrere, de mangaiat, de cantat, de giuvaier de intelepciune, de viata data, nascuta si crescuta, de inteles si cules, de tinerete fara batranete, de libertate si de timp, de calatorie si zbor, vise de dor, de drum impreuna, drum facut toata viata de mana...
Vise pentru pamant si ape, pentru paduri si campuri, pentru rodul pamantului si linistea buna a vantului... Vise de pace si bun, de beslug si buna intelegere intre toti traitorii.
Vise multe de implinit, si mai ales vise de a iubi si a fi iubit...

Multe si toate, visele au fost culese de zane si de elfi si acum sunt gata sa plece in Luna. La luna plina Luna se va umple iar cu vise, spre a se potrivi si a se implini. In misterul lunii, acolo, se face magia implinirii, si povestile visate devin povesti adevarate.

Iata, pe fire de lumina, corabia de aur coboara lin, usor de tot, dintre catifelele noptii. Mare, urias, incapator, pantecul ei de aur va cuprinde toate visele ce se vor urca maine noapte in Luna.
Luciul apei s-a spart in lumini. Ne acoperim ochii, ne lasam apoi a privi printre degete, usor, sa ne obisnuim. Aurul si nestematele corabiei, impreuna cu sclipirile potecilor rostogolite din burta ei, ca niste panglici, catre mal, aproape ca palesc pe langa curgerea luminoasa a sirurilor de mici purtatori de vise care au si inceput a furnica peste apele lacului. Toate micile fiinte vrajite se zoresc sa duca, sa puna si sa se intoarca, sa-si ia zborul iar, caci in noaptea asta culeg iara vise de la noi toti... Si maine, toata ziua, pana dupa miezul noptii...

Lasam padurea luminata si ne strecuram usor spre lumea noastra, grabiti sa ne facem iara lista de vise, pe care sa le urcam in noaptea asta si maine noapte in Luna...

Asterneti-va si voi tot ce doriti a pune spre implinire, si faceti cum va place: fie puneti aici, ca si povestire la povestirea asta, fie la voi in gradina, insirand luminile viselor voastre si dandu-ne de veste ca sunt gata de urcat in Luna...
Maine noapte venim sa privim inaltarea corabiei in Luna.

Visati frumos si indrazniti sa indrazniti, dragilor!
.