Desenand...

...
UPDATE : ORIANDA ARE NEVOIE DE AJUTOR.
VIZITATI GRADINA EI SI ADUCETI-I UN STROP DIN FRUMUSETEA VOASTRA





foto


Buna dimineata, Soare...

Cum ai dormit? Sper ca ti-a fost lina trecerea prin noaptea calda de azi noapte.

Da, si mie mi-a fost lina... Am avut o mica vizita, un vis, stii tu care...

Se facea ca intrasem in munte si acolo, prin poarta aia ascunsa intre frunze si ramuri, era lumina mica si albastra, care ma ducea spre locul drag, locul nostru.
Nu stiu cand voi ajunge acolo, poate stii tu.
In locul acela am dat de tine, stand la masa mica de brad si citind. Foile scrise cu verde si cu desene de toate culorile. Mi-ai mai desenat o data, a nu stiu cata oara, pescarusii pe care eu ii vedeam uneori pe tarm, cand ajungeam la mare... Si vulturii pe care ii urmareai tu la apus, de acolo, din varful muntelui.
In desenele tale te cunosc mai bine, si vad mai bine frumusetea ta. Intr-unul erai copil. In altul, tanarul cautand poteca. Pe urma, obositul calator ramas pe margine, sa rasufle... Ti-am citit in cutele palmei cateva drumuri, am suflat usor, si din ele au iesit flori... Nu-ma-uita si ghiocei, si o viorea frumoasa cu petale fine si mangaioase.
In visul asta mi-ai luat mana si am desenat impreuna in nisipul prefirat si intins pe masuta. In mana ta, degetele mele au facut drumuri sinuoase, descriind viitorii pasi. Printre degetele mele, impletite, ale tale urmau firul, ori intindeau unul inaintea celui facut de mine... Linii impreuna, una peste alta, lipite, unite, desene pe nisip, pe masa de brad...
Noi nu vorbim prea mult. Desenul canta singur povestea si avem atatea de spus in ea...

Inca e vis, stiu... Dar fiecare noapte si fiecare rasarit si apus ma apleaca spre desenul asta, si stiu ca odata si odata voi intra in munte, ori in mare, ori in frunza, ori in vant, si o sa te gasesc de tot, sa facem iar desenele impreunate in nisip...
.