luni, 31 august 2009

Am o clipa, sunt in ea!

...

foto

"Asadar, Ghilgames, tu umple-ti pantecele de lucruri bune; zi si noapte, noapte si zi, danseaza si fii vesel, benchetuieste şi bucura-te. Fie-ti propaspete vesmintele, in apa imbaiaza-te, iubeşte-ţi pruncul care te tine de mană si fericeste-ti soata in imbratisare, caci aceasta este soarta omului" (Epopeea lui Ghilgames)


M-am trezit azi plina de dorinte. Nu, nu e nemultumire, a pornit chiar de la multumire, si asta a facut sa am o lista luuuunga de minunatii pentru care sa zic SARU' MANAAAAA! Sau GRAZIE!

Pornind de la astea, m-a luat insa un pic valul si mi-am propus si mai multe.
M-am trezit ca:

Imi doresc sa invat sa merg pe bicicleta. La o varsta tare departe de varsta obisnuita a invatarii. Dar... Ce sa fac, nu am avut bicicleta. Nu am nici acum, dar am prieteni. Poate vreunul o sa aiba timp, rabdare si bineinteles bicicleta, plus chef sa rada de si cu mine, cat ma stradui sa invat... Dar e musai sa merg pe bicicleta, o trecem pe lista de dorinte.

Mai vreau si sa merg pe jos de acasa pana la Unirea si inapoi. Asta se poate mult mai usor, o sa o fac in primul weekend liber. Ani de zile am vrut sa merg sa vad casele de langa dealul din zona Academiei, casele alea frumoase, cu multi copaci infloriti intr-un fel chinezesc de frumos, de pus in picturi care sa incante generatii intregi. Intr-o zi, pe un 2 ianuarie liber, m-am plimbat vreo patru ore printre casele alea pe care le vazusem de ani de zile din autobuz. Asa o sa fac si cu mersul ala, doar nu e un cap de tara...

Mai vreau sa mai cant pe o scena. O sa o fac cat de curand, ca se deschide undeva o serie de intalniri cu niste oameni care sunt cam tristi acu' dar las' ca ma duc si le dau eu motive de ras...

Mai vreau sa merg iar la munte... Se face, in cam doua saptamani. O sa imi iau de data asta in sac niste povesti, sa si duc, nu doar sa le aduc de acolo. Poate ca acum voi trece printr-o poarta, cine stie. Vedem cand (si cum) ma intorc...

Mai am inca una: sa vad niste oameni la fata, unii pe care ii stiu doar din scrise. Va fi si asta, doar sa se mai roteasca pamantul un pic. Eiii, dar unul din ei - una, o FEMEIE FRUMOASA - vine in noiembrie in Romania. Mai e un pic...

Mai vreau... Oooof.
Ies din astea, repede. Am clipa asta, sunt in ea! Carpe diem, carpe clipa!

Imi vad acum bucuriile: sunt inca santoasa, imi este cald, e placut la mine la birou, avem si muzica, radem, e placut, e aroma de ceai de macese si hibiscus... Merge pc-ul - dimineata n-am avut curent-, e lumina, vad, aud, misc, mi-e bine, sunt intr-un bine gros si dens, cu toate astea vii in jur. Intr-o parte a ferestrei luceste un cer inca umbrit, in nuante de gri albastrui, cu o multime de norisori care se alearga unul pe altul, de parca ar canta" ploaieeeeee - plooooaaaieeee"! Apa, buna si limpezitoare face verdele curat si il creste. Miroase a ploaie si e o placere sa simti o gura de aer, asa de pretuita la noi, in birou, unde nu se deschid geamurile si mergem pe hol sa respiram. Fiecare clipa e o minune si imi ofer iata cate una, cate doua, cate mai multe, sa le prind cu totul, si dinauntrul lor si de deasupra, si de dedesubt, de peste tot, din locul unde nu mai e loc si nici timp.
Cad in linste, caaaaaad si nu-mi pasa unde, imi e bine si ma las sa pic, simt ca e pufos jurul, pe asta il simt si nu ce "o sa", unde "o sa", ci jurul din jur, de acum... Las degetele sa scrie ce simt ele, si ele o fac singure, ma uit si gata, am scris...
Nu o sa zic "clipa, ramai", ci ma bucur de ce trec prin gura, asa, ca gust al fiecarei clipiri si imi este VIU...

17 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Mai vreau sa mai cant pe o scena. O sa o fac cat de curand, ca se deschide undeva o serie de intalniri cu niste oameni care sunt cam tristi acu' dar las' ca ma duc si le dau eu motive de ras..." - cu siguranţă aşa va fi, Mikka... Baftă în tot ceea ce vrei să faci...

Mikka spunea...

Gracias, amigo! Asa sa fie, zic si eu. Multzam de urari.
Clipe frumoase de care sa te bucuri acum, iti doresc!

Mariana spunea...

Nu o să spun ,,Clipă, rămâi!"...Minunat!
Clipele se prelungesc din una în alta făcând un timp binecuvântat în care putem pluti...Din clipe, din bucurii de o clipă ne creăm o stare de bine...

Uite, în clipa asta mă bucur că mi-ai vorbit de clipe...şi în clipa asta tot de acelaşi lucru mă bucur :) Nu ştiu ce voi face în clipa următaore, dar o aştept...Aaa! Aştept!

Mikka spunea...

Draga Mariana, iata ca si asteptarea are dulceata ei, si cata vreme e facuta cu bucuria ca suntem in clipa, ea ne hraneste.
Ma bucur ca faci crearea starii de bine. Ca plutesti in binecuvantare. Mare dar!

Sa ai clipe de minune, draga mea!

mihai spunea...

niciodata realitatea nu prezinta doar aspecte pozitive ,nici macar in povesti ,dvs prezentati totul intr-o lumina ce nu permite aspecte bipolare ,asa cum defapt e totul in univers rezultand din poveste o imagine edulcolorata ce denota un maxim infantilism nu o personalitate ajunsa la maturitate care descopera naivitatea ci doar o stationare in starea imatura.dar ca si un copil de 44 ani imbatati-va cu apa rece sant sigur ca puteti ,cred ca aveti niste limite interioare f mici de aia a-ti evadat in infantilism cand si unde totul e frumos .eronat in maturitate invatam sa convietuim cu toate aspectele le trecem ,dvs nu puteti sub nici o forma ddecat evadand in vis ,in ireal ,traiti in ireal .

ajnanina spunea...

Mikka,
bun pachetul pentru luna, doar ca mai incape, mai incape inca mult :))

bucura-te de clipa, dupa ea vine alta si mai frumoasa!

ajnanina spunea...

mihai,
chiar daca afirmatiile tale au o unda de intentie pozitiva, oare ce te-a suparat asa tare?
si cat de grav ar fi daca ai afla ca exista asemenea realitati, mai multe decat crezi?
si ca sunt accesibile?

Mikka spunea...

Draga Mihai, foarte posibil sa fie cum spui.
E insa pentru mine foarte real ca sunt vie si tastez si respir, si pretuiesc asta enorm, mai ales cand stiu cum e sa nu poti respira si nici simti tastele. Mie imi da un sentiment grozav al realului simtitul asta, ca si mersul si respirul.
Mersul cu bicicleta nu cred ca e un vis nerealizabil. Poate da, e o dorinta mai veche, din copilarie.
Cantatul pe o scena l-am mai facut anul asta, va fi iar. Intalnirea cu oamenii din virtual, la fel.
Si daca am la birou atmosfera placuta, dupa ce mai bine de douazeci de ani nu a fost, ma bucur de ea si gata. Ceaiul - real - l-am baut.
In fine, mie mi-e bine. Oricum, visul, ca baza, ca punct plecare a unui proiect, mi se pare foarte real, cand e implinit, si nu putine sunt visele mele implinite.
Bineinteles ca nivelele noastre de perceptie ne arata o realitate bipolara. Ceea ce fac eu cu ceea ce vad este important pentru mine, si atata vreme cat ma construieste, ma folosesc de ce aleg. In multe imprejurari, cele mai "negative" aspecte, ca si cele "pozitive", m-au construit. Asa ca da, traiesc cu bucuria unui copil. Si da, cand sunt in starea de bine, ma imbat si cu apa rece. Fara ca asta sa faca rau nimanui in jurul meu.
Multime de stari de bine iti doresc!

Mikka spunea...

Ajnanina draga, vezi ce modesta sunt? Cateva dorinte nu prea greu de realizat, nu? Luna va fi multumita ca nu incarc cine stie ce vise. Alea pentru Calea Eroului le las pentru mai incolo, sa ma coc intai... :))))

Anonim spunea...

HOP si yo in ditamai clipa . Fratilor e atat de bineeeeee ca ma las sa ma desfasoare rotunda , plina si unica .







































Hop si yo in ditamai clipa .Fratilor, e atat de bineeeeee
si ma las sa ma desfasor rotunda ,plina si unica

Camelia spunea...

Draga Mikka, si eu sunt intr o clipa de bucurie continua ..curge din mine..si ma bucur atat de mult sa vad asemenea si in jur..
bafta cu dorintele..eu imi doresc sa dorm pe plaja o noapte hm..sa vad cum o sa curga asta ..
si pentru ca vorbeai de intalniri virtuale, poate o sa va cunosc si eu intr- zi..lasam Universul sa lucreze?

Mikka spunea...

Draga Anonim,
HOP si tu, cu bucurie la bucurie, plina de tot. Tare fain, asa!

Mikka spunea...

Draga Camelia, doar o noapte pe plaja? Perfect realizabil, mai ales ca avem si plaja la noi... Vremea sa curga bine, in rest buna dipozitie face mult, foarte mult. Anul asta n-am fost la mare, dar cand ajungi, pune piciorusul in apa si pentru mine, rogu-te...
Lasam Universul sa lucreze, ca lucreaza bine. Intalnirea o putem face, daca nu esti in alta tara e mai usor... Dar si asa, si tot se poate. Va fi cu siguranta inca o doza mare de bucurie in Univers!

Geanina Codita spunea...

Vreau să urc pe munte, să mă bucur de natură, să cânt, să râd, să dansez.

Îmi place cum ai descris atmosfera de la birou, cum ai vorbit despre lucrurile pe care ai vrea să le faci cu mare plăcere şi cu multă bucurie în suflet.

Un ceai de hibiscus mi-am pus, m-am suit în hamac, privesc cerul şi mă simt tare bine.

E multă linişte, adie vântul şi îmi şopteşte la ureche poveşti, povestea mersului pe bicicletă pentru prima oară, povestea urcatului pe scenă , multe poveşti de suflet.

O noapte liniştită , draga mea dragă!


Pupici geaninoşi în cantităţi industriale!

Mikka spunea...

Geanina draga, sper ca ceaiul de hibiscus a fost o bunatate. Eu m-am indragostit de el de cand am fost in Egipt. Si de hamac m-am indragostit, mai ales ca tu ai venit aici si m-ai obligat, intr-un fel foarte placut, sa il pun intre pomi.

Sa avem cat mai multe povesti de sulfet implinite si imbucuratoare. O zi de minune, draga mea!

Camelia spunea...

Draga Mikka..doar atat ..o iau din aproape in aproape. Sunt in Bucuresti,nu pe alte meleaguri..

O zi frumoasa

Mikka spunea...

Draga Camelia, asta e perfect!
Din aproape in foarte aproape. Imi pun si eu, ca oamenii, adresa de mail in "profil" si poti "sa ma iei" de acolo, si sa vedem cum ne vedem. Iata, din ce in ce mai aproape... :)))

O zi de minune sa ai, draga mea!