vineri, 21 august 2009

La scaldat

...

foto

Sunt in autobuz. Privesc peste drum, ceva mai departe de prima linie de copaci. Copacii, ca si oamenii... Mai ganditori sau mai copilarosi.

In spate, cu multa viata in ei, niste plopi... Mi-au luat ochii. Din toate frunzele tremura, atat de tare tremura... Freamatul se aude prin sticla geamului de autobuz. Fosnet de dragoste, de rasfat, de scaldare pe toate partile in lumina. Tremuratul face sa se intoarca frunzele pe o parte si pe alta, si partea argintie da luci peste luci. Din departarea vederii, toate aceste rasuciri argintiu-verde-iar-argintiu fac sa se nasca in tabloul diminetii un loc de lumina, care te trage cu degete stralucitoare in miezul lui...
Sunt inca departe de centrul orasului, am timp destul. Autobuzul ma duce, n-am decat sa ma las si sa traiesc clipa asa cum vreau.

Si acum vreau lumina.
Ma las sa privesc adanc, adanc de tot, poarta stralucitoare din imaginea diminetii. Inca stam la stop, asa ca inca mai este aici, sub ochii mei.
Tremura si canta frunzele plopilor... Ma prind de cea mai puternica infiorare ce mi-o aduce matasea asta vie si verde, si ma las... Lunecarea se face usor, usor de tot, si hoooop, gata! Sun deja in pom. Haaa, sunt in pom! Ma las intre frunze, sa ma bata peste tot, pe obraji, pe ochi, pe par, peste tot... Ma topesc in bataia frunzelor de plop si ma alunec, usor-usor pe trunchiul nettd, pana jos, pe la radacina, si si mai jos... Curgere deja fireasca acum prin intunericul de sub pamant, in acea lume din vis in care scap de cate ori vreau... Nu neaparat sa scap, ca nu mai conteaza, ci doar sa ma las a ma juca frumos cu timpul dat mie acum.

Ma strecor printre straturile generoase ale pamantului si ploooof! drept in apa. Undeva, in lumea de vis pe care mi-o fac chiar acum, e un lac, in inima de pirrta a muntelui. Verde si brun, cald si rece. Asezata in linste, insula mea.
Oricand, ca si Danut cu turbinca lui, ma asez in ce loc imi place. Mitomana, da... mai bine nu cititi desenul asta, e doar o nascocire, si yo sunt in autobuz, in statie, asteptand sa plece transportul, sa ajung la birou.

Fara sa-mi pese de cine si ce zice, eu desenez mai departe si ma scald deja in lac. Bun si dulce, verde si curat... Sunt acum sub firele de lumina care curg din inalt, printre stanci, mangaind voluptuos fiecare fir de muschi de pe piatra. Miroase verdele asta pana in varful plamanilor si ma infior un pic, e prea tare pentru molia de oras care sunt... Ma lunec prin apa incoace si-ncolo, intru cu capul sub curgerea de apa de pe marginea pietrei, fara nici o opreliste. Aici nu ma sufoc... Aici pot sta sub apa cat vreau. Apa imi curge pe trup, lumina imi curge prin trup... Tin gura deschisa spre soare, sa curga pe dinauntru, pana in talpi, si mai adanc... Liniste, cald, moale, placut... cu racori sclipitoare de stropi, cand si cand. Ma simt bine, ma rasfat si ma rasucesc in apa, plici,plici! lacul e tot al meu, ma intind peste el si il tropai pe tot-tot-tot... Pietrele sar la cearta, ca le-am trezit devreme, yo ma uit la ele de sus sau de jos, intind mana, prind cate una si arunc in lac. Haaaa! Nic-a lui Stefan a Petrei...

Auras, pacuraaaaaas...

Ma trezesc razand cu toata gura, de mi se zguduie burta in palme. O doamna "bine", cu manuta inmanusata peste posetuta fina asezata in poala, se uita la mine. Intrebarea e prea mare sa o tina si ii scapa printre buze, deschizandu-i gura. Dar nu iese, nici macar "oooo!" nu iese, ca e doamna bine...
Ma las cu obrazul in palma, stau cu cotul in pervazul ferestrei de autobuz si mai privesc plopii o vreme pana ce coteste autobuzul si ii pierd din vedere.

Mergem un pic si ajungem iar la stop. Aici e un gardut mic si dupa el un loc de joaca pentru copii. Toboganeeeeee!
.

23 de comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Mi-ai făcut o poftă nebună de... bălăceală şi de înot până la epuizare... "Ma lunec prin apa incoace si-ncolo, intru cu capul sub curgerea de apa de pe marginea pietrei, fara nici o opreliste. Aici nu ma sufoc... Aici pot sta sub apa cat vreau. Apa imi curge pe trup, lumina imi curge prin trup... Tin gura deschisa spre soare, sa curga pe dinauntru, pana in talpi, si mai adanc... Liniste, cald, moale, placut... cu racori sclipitoare de stropi, cand si cand. Ma simt bine, ma rasfat si ma rasucesc in apa, plici,plici! lacul e tot al meu, ma intind peste el si il tropai pe tot-tot-tot..."

Mikka spunea...

Heee.... draga Chris, balaceala placuta si epuizare de aia, de sa faci pluta cu fata la soare.

Zi luminoasa, azi, iti doresc!

Leo spunea...

Deci mai e un suflet ca al meu, care se joaca in drumul lui spre temnita...

Mikka spunea...

HAAAAA... Leutule draga, da, dupa cum vezi... Doar ca acum ma joc si mai mult si aia nu mai e temnita. Si o sa fie si mai bine. Fii atenta ca-mi iau niste masline si fac antrenamente, sa prind dexteritate. Ori aplic metoda neinvaziva: ma apuc ca cant, o sa se sparga geamurile... :))))

Leo spunea...

Haha, si eu, si mai tare rad !
...Si totusi viata e frumoasa ! Atunci cand mai intalnesti suflete jucause, ca al tau !

Mikka spunea...

Da, viata e e un joc, si macar daca tot e, sa ne jucam bine de tot! Yo tocmai eram la tine si-ti scriam un "catastif" de "chestii" serioase! :)))

ajnanina spunea...

Mikkaaaaa!
hai acasa, e gata masa...

stiu ca la un moment dat o sa ti se faca foame sau alte marunte detalii te vor face sa te intorci.
stiu ca Acasa e locul de unde tocmai vii...
dar sunt egoista si te strig, ca nu cumva sa ramai acolo, iar eu sa uit...

Paul spunea...

Autobuzul asta e nebun de-a binelea. Nu te poate scoate din starea asta? "Scoate apa din urechi..." Nu stiu cum pot fi copacii mai copilarosi dar mi-ar placea sa-mi prezinti unul macar. Acum, ca tot ne-am asociat in faradelegi...

Cand ai sa intri in buricul targului nu vei mai auzi frunzele cum fosnesc, se vor lipi de timpanele tale trompetele urbane ce urla fara distinctie... Retrage-te in coliba ta. Daca nu ai una, fa-o! Esti inca tanara, mai ai vreme...

astharte spunea...

Draga Mikka, as vrea sa te insotesc si eu in joaca ta nebuneasca, sa fiu iar copil, era atat de bine si de frumos cand nu existau problemele vietii de adult!
Oare de ce copiii isi doresc cu disperare sa ajung mari cand au tot ceea ce le trebuie, au Bucuria clipei, zi de zi? Macar daca ar ajunge mari si ar reusi sa-si pastreze candoarea copilariei!Ce pacat ca adultii din jur distrug ceea ce e mai frumos in sufletelele lor!

astharte spunea...

Draga Mikka, as vrea sa te insotesc si eu in joaca ta nebuneasca, sa fiu iar copil, era atat de bine si de frumos cand nu existau problemele vietii de adult!
Oare de ce copiii isi doresc cu disperare sa ajung mari cand au tot ceea ce le trebuie, au Bucuria clipei, zi de zi? Macar daca ar ajunge mari si ar reusi sa-si pastreze candoarea copilariei!Ce pacat ca adultii din jur distrug ceea ce e mai frumos in sufletelele lor!

astharte spunea...

Draga Mikka, as vrea sa te insotesc si eu in joaca ta nebuneasca, sa fiu iar copil, era atat de bine si de frumos cand nu existau problemele vietii de adult!
Oare de ce copiii isi doresc cu disperare sa ajung mari cand au tot ceea ce le trebuie, au Bucuria clipei, zi de zi? Macar daca ar ajunge mari si ar reusi sa-si pastreze candoarea copilariei!Ce pacat ca adultii din jur distrug ceea ce e mai frumos in sufletelele lor!

bl000g spunea...

Toboganeeee..... Vrem si noi, venim acum... Sa ne dam in toboganeee!...

flavius spunea...

servus...
frumos tablou... racoritor. reconfortante ginduri. multumesc
cele bune!

orianda spunea...

vreau si eu la joaca!!
Vreau sa ma dau in leagan, sa alunec pe topogan, sa fac prajiturele din nisip amestecat cu apa, sa culeg floricele, sa mananc vata pe bat ...

ne jucam impreuna pe balansoar?!

Anne spunea...

vin si eu la joaca, ma primiti?

Mikka spunea...

Draga Paul,
Ti-am urmat sfatul si am fost in munti, sa-mi caut loc de coliba. Loc am gasit... in multe locuri. Am supt sange de balaur si m-am intors o tzara, numai una, sa mai rostuiesc targul, ca prea o ia razna... Cand o sa plec, sa fie un pic mai neted...
Vremuri bune si drumuri asemenea sa ai!

Mikka spunea...

Draga Astharte, adultii au inca puterea de a recastiga frumusetea Copilului Liber. Poate e chiar mai frumos asa, in cucerirea particica de particica a "teritoriului" care suntem noi insine. Victoriile personale care ne dezvaluie, ne scot din val, si ne arata iar stralucitori, cum eram in copilarie, si cum suntem si acum, cand ne lasam sa fim! E poate si mai frumos sa fim la fel de liberi si de spontani, cu toate "problemele vietii de adult". Adultii isi pot face ceea ce se cheama "recuperarea sufletului" si atunci sunt atat de frumosi!

Mikka spunea...

Draga Bl000g, am pregatit o "serie" de tobogane in Cismigiu. Locul e magnific, poate fi folosit cu incredere de oricine are dorinta si placere! Asa ca hai, da-ti drumul impreuna cu noi, gasca de copii ai Soarelui!
Yooooooopiiiiii!

Mikka spunea...

Servus, draga Flavius,
Ma bucur ca a fost o clipa de bun si pentru tine.
Toate cele bune si tie, cu cat mai multe bucurii!

Mikka spunea...

Orianda draga, ne jucam! Vata pe bat am gasit si la munte, si balansoarul este numa' bun de joaca, mai ales cand pe jumatea cealalata sta o luna maaaare si plinaaaa!
Da' si cand na dam impreuna si impingem tare in talpi sa ne ducem suuuuus, cat mai suuus! Aiii! Si cand da capatul celalalt de nisip... cam doare "tu-tu", da' tot ne distram!
Prajiturele din nisip cu apa! Mmmmm! Si mie imi plac, si yo asa fac castelele picurate... Suuuper distractieeeee!

Mikka spunea...

Draga Anne, te primim cu mare drag, sa ne umplem de bine!
Suuuper joacaaaaa!

bl000g spunea...

Plec la munte, Mikka. Si sa vezi acolo tobogane de brazi si carari ce se pierd, se amesteca si apar. Dar la intoarcere voi veni direct in Cismigiu, cu suflu proaspat de munte...

Mikka spunea...

Draga Bl000g,
Ce bucurie! Fugi la munte, la bunatatile alea! Sa-ti fie drumurile pline de verde si soare, cu tobogane uriase de bucurii.
Si da, sa aduci Cismigiului aerul dulce al brazilor.
Drumuri bune si vreme buna!