duminică, 9 august 2009

Si m-am facut...

...
foto

In umbra ta, azi noapte ti-am vegheat somnul. Ai vorbit in somn...

M-am apropiat de fruntea ta uda si fierbinte si am sorbit soapta, sa aud, sa inteleg.
Si am dezlegat in sfarsit misterul ratacirilor tale din ultima vreme.

Am auzit acolo, in soapta fierbinte si dureroasa, dorul tau de Acasa, dorul tau de tine. Te-ai apropiat destul de mult, dar acum, in fata casei sufletului tau, nu-ti mai gasesti cheia. Ai aruncat-o de mult, de cand ai ales intre a-i da foc casei si a o parasi.
Ciudata alegere! Arderea ar fi distrus, desi nici asta nu ar fi putut opri sufletul tau sa renasca din propria cenusa. Dar ratacirea are si ea sfarsit, asa ca tot ai ajuns inapoi la tine. Nu poti insa intra, ai aruncat atunci cheia in mare, in adanc, sa nu mai stii, sa nu mai simti...

Drumul inapoi ti-a inviat forte noi, si acum esti aici, acasa, cu inima gata de deschis, dar fara cheie...

M-am dus iar la batrana vrajitoare din fundul marii. Aceea care mi-a facut picioare, sa pot merge, luandu-mi glasul si coada de sirena... Acum i-am cerut sa-ti dea cheia inapoi. Dar mi-a zis ca nu se mai poate, a fost roasa de ape, a ruginit, s-a rupt. Singura cale... Mi-a spus care-i singura cale si am zis "Da".
I-am promis ca-i voi darui dansul meu, pentru un an de zile. E mult, dar macar nu i l-am dat de tot. Nici nu puteam, ca dansul nu-i al meu, de fapt, dar ea inca nu stie...

Asa ca mi-am facut vant peste fata marii, am tasnit in sus si am cazut, ploaie deasa, in lingura Topitorului de Aur. Am cantat acolo cu inima si i-am spus tot. Mi-a suflat deasupra si m-a facut bulgare de aur, m-a varat in cuptor, sa-mi iau forma noua. M-a durut un pic topirea, dar mult mai putin decat atunci cand din stea ma facusem om, sa fiu langa tine.

Am curs in toate cotloanele formei si cand am fost gata, el m-a luat frumos, m-a racit, racorindu-ma cu apa de flori...
M-a invelit apoi in foita de matase si mi te-a dat, asa, in haina cea noua. Haina de matase canta in locul meu...

M-ai privit, m-ai ridicat in soare si ai ras, plin de speranta. Apoi m-ai potrivit in usa si gata! S-a deschis. Pasind in casa sufletului tau, inima ti-a saltat, plina de bucurie.

Bucura-te de tine, dragul meu! Invata-ti iar rasuflarea cea plina si canta-ti bucuria!

Eu raman pana la noapte, dar pe urma ma voi risipi, caci rostul meu acum s-a incheiat. Doar sa nu-ti inchizi iar casa sufletului. Caci abia peste un an pot merge iar la vrajitoare, acum nu-i mai pot cere nimic.

Raman iara in umbra ta, privindu-te cum adormi, de data asta atat de plin de incantarea de a te fi regasit pe tine, asa de frumos...
.

12 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Asa ca mi-am facut vant peste fata marii, am tasnit in sus si am cazut, ploaie deasa, in lingura Topitorului de Aur. Am cantat acolo cu inima si i-am spus tot. Mi-a suflat deasupra si m-a facut bulgare de aur, m-a varat in cuptor, sa-mi iau forma noua. M-a durut un pic topirea, dar mult mai putin decat atunci cand din stea ma facusem om, sa fiu langa tine" - Mikka, iar reuşeşti să mă şi să ne duci în POVESTE... Excepţională declaraţie de iubire, eu aşa o percep...

orianda spunea...

te invit pe blogul meu unde te asteapta un premiu!
te rog sa-l transmiti mai departe, pentru ca premiul are urmatoarele reguli:
1. sa-l afisezi pe pagina ta
2. sa afisezi link-ul celui ce te-a premiat
3. sa da-i premiul mai departe la 10 persoane
4. sa anunti premianti, printr-un comentariu!

5. sa te bucuri de el!!!!!!!

Te-am pupat si trebuie sa sti ca e o onoare pentru mine sa-ti inmanez acest premiu!
O duminica placuta!

Mikka spunea...

Draga Chris, multumesc pentru cuvintele frumoasa. Da, asa mi-am dorit sa fie perceputa... O declaratie, printr-o poveste...

Mikka spunea...

Orianda, draga, multuemsc mult pentru primul meu premiu. Nu stiu inca de ce sa-l fi meritat, dar il pun aici, ca sa fie impartasit cu drag si altora.

O zi minunata si noapte la fel, sa te apropii repede de clipa cea mare pentru tine, pentru voi!

ajnanina spunea...

oh, Mikka, baba asta te-a mai inselat o data...
o sa o omor cu mana mea...
cu orice risc si cu orice pret...

Mikka spunea...

Whoaaaa! Ajnanina draga, de data asta am inselat-o eu pe ea. Dansul, cum ziceam, nu-i al meu... Doar mi-am facut pretextul, ca sa nu-i cer ajutor un an... Cine stie, pana atunci descopar ca am toate formulele magice la degetul mic... Oa, chiar, ia uite... Oaaa, si toate puterile...

Nu-i nevoie sa scoti sabia, lasa, ca baba habar n-are...
Mai bine mai mancam o inghetata.

astharte spunea...

Uneori, un prieten, cineva drag, un maestru, un simplu om de pe drumul Vietii, reprezinta cheia care ne reda pe noi insine sufletului parasit.
Plecam in lume in cautarea acelui Ceva care exista de fapt in noi, de la inceput, uitand de bogatiile care zac in adancul fiintei noastre. Ne vindem linistea pentru o iluzie si,cand obositi ne regasim, nu mai stim cum sa ne abordam, ca si cum sufletul, lasat in singuratate, a uitat cum sa ne mai inteleaga limba. Atata timp a trait in tacere, atata timp nu i s-au mai spus cuvinte de alint, iar acum, parca ii e greu sa le inteleaga sensul...cand ne intoarcem infometati fata catre el!
Acasa e unde ne e sufletul, si nu putem trai fara ...acasa! E doar un fals totul, fara el...

Mikka spunea...

"Acasa e unde ne e sufletul, si nu putem trai fara ...acasa! E doar un fals totul, fara el..."

Da. asa este.
Draga Astharte, ce bine ai spus!
Uneori, dupa atata ratacire, gasim in fine drumul spre noi insine. Uneori avem puterea, uneori nu, sa ne folosim de noi insine ca pe o cheie, sa ne intoarcem in suflet. Uneori, ne ajuta, pe "ultima suta de metri", altcineva. De fapt, tot o fatza a noastra...
Si ce minune este, cand intram in Acasa!

bl000g spunea...

Tare faina povestea asta de suflet. Si tare frumoasa trebuie ca a fost regasirea...

Mikka spunea...

Draga Bl000g, ma bucur ca ti-a dat clipe placute.
Regasirea... asa imi doresc pentru toti, sa fie, si sa fie chiar mai frumoasa decat am imaginat eu aici...

cristiana spunea...

Fii forma,orice forma si-ti voi da nume. Fii vis orice vis si-ti voi da aripi. Fii Om si MA vei vedea.

Mikka spunea...

Cristiana, multumesc!
SUNT...