duminică, 2 august 2009

Umbra

...
foto

In umbra ta mi se aseaza altfel lumea...
Indraznesc sa-mi astern pasii usor, usor de tot, peste urmele tale, usoara asternere, din varf, rotunjita pe aer, pana-n calcai, sa nu tulbur forma pasilor tai ce-au fost pe-aici...

Urmele pastreaza caldura ramasa a trupului ce a trecut, inca auzita bataie a inimii si vremelnica inrobire a viselor navalnice... Le-ai pus bob cu bob intr-un sir potolit, asezate pe un fir ce l-ai innodat maiestrit, sa le pot vedea si deslusi...

Umbra ramane un pic in urma, atat ca sa o pot atinge, prinzand marginea mantiei tale, aceea cu care te infasori uneori, si chiar destul de des, sa nu vada lumea cat de frumos esti...
Ti-am urmarit de multa vreme pasii, trecereile si jocul asta care e viata ta... Cand te opreai din mers, stateam undeva, in umbra ta, ascultand-o si descosand-o... Apucand cate un capat de gand, desiram incetisor, abia simtit, pana desluseam toata tesatura gandurilor si viselor tale de peste zi si de peste noapte. Incet, inceeeet de tot, fara graba... Doar aveam toata noaptea a mea, sa pot citi firul, ca pe o banda de telegraf... Asa ti-am descoperit frumusetea, pe care inca nu vrei ori nu stii sa o cunosti si sa o lasi sa iasa...

As face schimb cu Edward Omul Foarfeca, sa-mi pun mainile - lame ascutite sa taie matasea mantiei, sa ti se reverse in lume frumosul tot din tine... Stiu, ca si Edward, as suferi pe urma enorm, ca nu te pot imbratisa... Dar umbra ar veni intre noi si, stiind cat te-am urmat de-a randul atator vieti, ar face minunea, si mi-ar da inapoi mainile, cu degete care sa te cuprinda atunci cand nu vei mai avea cu ce sa te infasori si sa te ascunzi... Poate doar uneori as vedea-o, strecurandu-se de dupa un zid, lunecand forme de sabii spre umbra mea, care isi va fi inceput ea singura transformarea in abur... Invatand si umbra ta sa faca la fel.

Si pana la urma am fi asa, insotiti de aburi curcubii, plutind usori, tot mai rarefiati noi insine, pana ce vom fi transparenti de tot, vizibili doar unul pentru celalalt...
.

12 comentarii:

ajnanina spunea...

si cel care nu imbratiseaza poate fi imbratisat...
in umbra sau in lumina...

Orry spunea...

umbrim pamantul in fiecare secunda!
Dar am o intrebare: ce fel de umbre suntem? imbratisam sau lovim pe la spate ?
iubim, sau aruncam ura pete tot ?

o postare frumoasa, cu umbre ce iubesc pamantul si sufletele ce-i locuiesc iarba verde!

Cristian Lisandru spunea...

Am încercat să scap de multe ori de propria umbră, am avut senzaţia că se ţine enervant de constant după mine. Nu am reuşit... Mai încerc...

Jacqueline Maru spunea...

O umbra poate aduce mangaiere altei umbre.Cand imparti acelasii sentiment cu cineva ai dreptul la o imbratisare sincera, care sa va redescopere ca suflete astrale pereche ....in Lumina divina sau in umbra misterioasa lasata de doua suflete ce se iubesc.
O duminica frumoasa!

compadvice spunea...

Umbra,iti arata ca nu esti niciodata singur.Chia si atunci cand ti se pare.Umbra, sunt cuvintele nerostite ale tacerii,este soapta ce pluteste lin in vant,indica ca traiesc in lumina si umbresc pe cei din jur cu dragostea mea.Umbra este prietenul de nadezde ce nu te paraseste cand toti te-au lasat singur.Umbra e Isus!

Mikka spunea...

Ajnanina draga, da, asa este. Doar daca se lasa... :))) In umbra sau in lumina, da...

Mikka spunea...

Orianda draga, noi nu suntem umbrele. Dar ni le purtam o vreme, crezand ca suntem ele... In timp, lumina ocupa tot "spatiul", doar sa o cautam cu privirea.
Iubim sau uram? Si una si alta, pana ce incepem a lucra cu umbra... Multe se transforma atunci, dar asta cere timp si multa sinceritate.

Iubeste-te mult, draga mea!

Mikka spunea...

Draga Chris, propria umbra ne ajuta enorm sa ne descoperim, sa ne dez-acoperim. Bravo ei, asta da umbra, stie ce vrea!

Incercarea...doar cum enorm de multa dragoste de tine. Mult succes!

Mikka spunea...

Jacqueline Maru, draga mea, asa este, in lumina sau in umbra... Oricum, iubirea face transparenta...

O noapte de vise implinite iti doresc!

Mikka spunea...

"Umbra este prietenul de nadezde ce nu te paraseste cand toti te-au lasat singur."
Draga Compadvice, multumesc pentru vizita si pentru frumoasele cuvinte. Da, umbra tine in ea tovarasul de drum... Acel credincios prieten care suntem noi insine, adica noi in Sine...

Geanina Codita spunea...

Mikka,
mie îmi place umbra sub teiul de la căsuţa ta unde beau de fiecare dată un ceai cu aromă unică.

Pupici geaninoşi, draga mea dragă!

Mikka spunea...

Geanina draga, iar ai fost in vizita in timp ce eu... :))
Ma bucur insa ca deja esti de-a casei, stii bine ca ceaiul este pregatit mereu, pe masuta te sub tei...

O zi minunata sa ai astazi, plina de arome imbatatoare!

Multumesc de pupicii geaninosi (mm-mmm...) si trimit si eu o prima transa de pupici magici!