joi, 13 august 2009

Impartasind ziua

...

foto

Cantec pentru Maria Cristina


Ziua asta ni s-a daruit, noua, ca o mare minune...

Minune ca sunt, ca iata, clipesc, vad, misca mainile, scriu...

Si simt.

SAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
Valul marii vine si pleaca, tragand clipele inapoi, de pe degetele noastre infipte in nisip.
Aud valul, sunt inca aici, primind in tot trupul ce simt. Am invatat sa aduc in inima si sa zic, din cand in cand, Multumesc.Pentru inca o zi...

Am fugit pentru tine, pe mare, draga mea. Sa simt, sa iti soptesc cum e zborul peste firul apei. (Posibil ca tu deja sa fii acum briza, si sa-mi sufli langa ureche).
Iau asta, deschiderea, si ti-o trimit, asezata pe inima. Nu te teme! Marea, Apa, Dumnezeu cu chip de femeie, te primeste in adancul sau, unde e numai Iubire. Ca si la suprafata sa, unde e tot numai Iubire.

FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF!

Imi falfai acum aripile peste munti. Ma asez pe varf si dansez, ultimul dans de azi, pentru tine. Imbabura, dasul care m-a ridicat, m-a luat pe sus si m-a dus pe munti. Peste Anzi, atunci, peste toti muntii, acum...
Ca inca alte fiinte ale acestei lumi, ai caror ochi ii voi mai vedea doar in poze, te agat aici, in dansul meu din Anzi, ca pe un alt drag calator al acestei lumi.
Mi-e inima si usoara si grea. Grea ca te tin inca intre lumi, incercand sa suflu langa tine, asa, de la distanta. Petrec, in trecere, cateva clipe cu tine... desigur, prea putine, in haosul asta.
Usoara, pentru ca deja canta cerul, pentru tine...

Multumesc pentru trecerea ta prin viata, si prin viata mea, alaturi de a altora.
Atingerea unui om, oricat ar fi fost de pretuita, in cazul in care ar fi fost intr-adevar pretuita, este tot neinteleasa si necuprinsa de tot, chiar de el insusi.

Zbor si dansez cateva clipe, azi, si maine... poate si maine mai esti pe aici.

O parte din mine zboara peste mare, pescarus, cantand libertatea zborului. Inca putin, si vei sti, vei fi in ea.
O parte e vultur, vazand de sus, si cantandu-ti din cantecul dragului tau Freddy "nothing really matters". No-thing really matters... Nici un lucru nu conteaza, nici un lucru.

O parte a ingenuncheat aici, pe malul marii. Sabia infipta in nisip strajuieste trecerea, lasand ca razele apusului si ale rasaritului sa se faca una, cerc inchis al trecerii pe aici, rotit apoi, aruncat peste orizont, in zbor taiat, fara intoarcere, catre mijlocul Lumii, deschizand poarta spre lumina.

Imi plec privirea si sorb miscarile apei pe nisip, sarutand ultimele fire de respir ale unui inger care trece, spre a se topi in lumina...
.

14 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Mi-e inima si usoara si grea. Grea ca te tin inca intre lumi, incercand sa suflu langa tine, asa, de la distanta. Petrec, in trecere, cateva clipe cu tine... desigur, prea putine, in haosul asta.
Usoara, pentru ca deja canta cerul, pentru tine..." - minunat, Mikka... Ca de fiecare dată... O inimă uşoară şi grea, prinsă într-un paradoxal vârtej al iubirii... În adâncuri şi la suprafaţă...

Mikka spunea...

Vartej al vietii si al mortii, draga Chris... Da, adica al Iubirii...
Maria Cristina tocmai este in el...

ajnanina spunea...

o respiratie in plus, daca mai ajunge pana acolo...
si un licurici, lumina vie pentru drum...

prieten spunea...

Coborand sau urcand sa simt aceasta miscare, gasesc doar spatiul dintre clipe,in taina .Privindu-mi inima iti aud glasul .ITI multumesc ca mi-ai amintit:calatoria nu are sfarsit

Mikka spunea...

Multumim de lumina licuriciului si de respir, draga Ajnanina.
E bine cand sunt alaturi mai multi.
E mai cald...mai luminos.

Mikka spunea...

Draga Prieten,
Asa e. Calatoria nu are sfarsit...
In spatiul dintre clipe - locul intrarii (sau iesirii, tot aia) in Lumina...

Geanina Codita spunea...

Ai prins inima între lumi, o inimă usoară cuprinsă de iubire, dar grea în acelaşi timp, năpădită de doruri când intervine distanţa...

Clipe furate în secundele de răsfăţ...

Te îmbrăţişez peste normă, draga mea dragă!

Mikka spunea...

Geanina draga, imbratisarile astea, tare bune sunt... imi prind tare bine acum, si mai bine ca alta data.

Ieri... nu au fost clipe de rasfat. Maria Cristina a plecat spre lumea luminata... Am stiut cand s-a dus, a trecut atat de lin, a fost o rasuflare calda.
Ingerul s-a topit in lumina. O suflare, atat. Asta a fost...

Noi, ceilalti, ne facem mai departe ca jucam jocul vietii, pana ne vom topi si noi in lumina.

Sa ne traim intens fiecare clipa, bucurandu-ne de tot ce este, mai ales de noi insine!

Geanina Codita spunea...

Te rog să mă ierţi, nu am putut aminti de Cristina, ea ESTE, tu m-ai învăţat, iar eu spun aşa cum m-ai învăţat, năvală au dat peste mine, multe amintiri...

Orice aş spune, simt că nu este potrivit pentru acest moment...

Cristina ne priveşte şi zâmbeşte, nu ştiu noi dacă avem puterea să facem asta fără ca lacrimile să ne inunde faţa.

Te îmbrăţişez peste normă, draga mea!

Mikka spunea...

Da, draga mea Geanina, ea ESTE.

Imbratisari si de la mine, draga mea! Se umple lumea. Poate s-o imbuna...


O zi frumoasa sa ai, cu liniste si bucurie!

ajnanina spunea...

stiai...
am intrat azi si am citit ca a plecat aseara...
fie-i drumul luminos... si regasirea usoara...

Mikka spunea...

Da. Ieri am intrebat fetele de doua ori cat este ceasul. Simteam o adiere...
Azi am primit "confirmarea". Cam atunci a fost. Ea a plecat usor, ca inger in trecere. Asa cum a fost, de fapt... Lumina.

ajnanina spunea...

daca va fi, cand voi pleca am sa trec pe la tine...
stiind ca ai sa stii ca sunt eu... :)

p.s.: nu ma grabesc.

Mikka spunea...

Cine stie cum si unde si cand?
Sigur ca ne dorim trecerea alaturi. O vom simti, orisiunde...

Acum e asa de frumos... Sa traim asta, acum! Maine e.... a "mainii".
Ajnanina draga, azi este! Suntem! Sa ne bucuram!