Impartasind ziua

...

foto

Cantec pentru Maria Cristina

Ziua asta ni s-a daruit, noua, ca o mare minune...

Minune ca sunt, ca iata, clipesc, vad, misca mainile, scriu...

Si simt.

SAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
Valul marii vine si pleaca, tragand clipele inapoi, de pe degetele noastre infipte in nisip.
Aud valul, sunt inca aici, primind in tot trupul ce simt. Am invatat sa aduc in inima si sa zic, din cand in cand, Multumesc.Pentru inca o zi...

Am fugit pentru tine, pe mare, draga mea. Sa simt, sa iti soptesc cum e zborul peste firul apei. (Posibil ca tu deja sa fii acum briza, si sa-mi sufli langa ureche).
Iau asta, deschiderea, si ti-o trimit, asezata pe inima. Nu te teme! Marea, Apa, Dumnezeu cu chip de femeie, te primeste in adancul sau, unde e numai Iubire. Ca si la suprafata sa, unde e tot numai Iubire.

FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF!

Imi falfai acum aripile peste munti. Ma asez pe varf si dansez, ultimul dans de azi, pentru tine. Imbabura, dasul care m-a ridicat, m-a luat pe sus si m-a dus pe munti. Peste Anzi, atunci, peste toti muntii, acum...
Ca inca alte fiinte ale acestei lumi, ai caror ochi ii voi mai vedea doar in poze, te agat aici, in dansul meu din Anzi, ca pe un alt drag calator al acestei lumi.
Mi-e inima si usoara si grea. Grea ca te tin inca intre lumi, incercand sa suflu langa tine, asa, de la distanta. Petrec, in trecere, cateva clipe cu tine... desigur, prea putine, in haosul asta.
Usoara, pentru ca deja canta cerul, pentru tine...

Multumesc pentru trecerea ta prin viata, si prin viata mea, alaturi de a altora.
Atingerea unui om, oricat ar fi fost de pretuita, in cazul in care ar fi fost intr-adevar pretuita, este tot neinteleasa si necuprinsa de tot, chiar de el insusi.

Zbor si dansez cateva clipe, azi, si maine... poate si maine mai esti pe aici.

O parte din mine zboara peste mare, pescarus, cantand libertatea zborului. Inca putin, si vei sti, vei fi in ea.
O parte e vultur, vazand de sus, si cantandu-ti din cantecul dragului tau Freddy "nothing really matters". No-thing really matters... Nici un lucru nu conteaza, nici un lucru.

O parte a ingenuncheat aici, pe malul marii. Sabia infipta in nisip strajuieste trecerea, lasand ca razele apusului si ale rasaritului sa se faca una, cerc inchis al trecerii pe aici, rotit apoi, aruncat peste orizont, in zbor taiat, fara intoarcere, catre mijlocul Lumii, deschizand poarta spre lumina.

Imi plec privirea si sorb miscarile apei pe nisip, sarutand ultimele fire de respir ale unui inger care trece, spre a se topi in lumina...
.