fotoPrea este Soarele soare astazi. Mi s-au ars marginile rabdarii.
Am inchis usa casutei din deal si-am plecat. Nu-mi pasa de ce imi spun muierile satului. Ca sunt nebuna, stiu de mult, ce-mi pasa de vorbele lor?
Imi trag repede drumul sub talpi. Pe margine, uite, busuioc, maghiran, rozmarin, ierburi de dragoste. Imi fac si brau si impletitura pe brate, sa fie atingerea vrajita, cand o sa te prind...
Ajung pe malul apei. Apa stie... A adus aici barca. Barca neagra. Mi-arunc peste lemnul ei plasele si panzele si impletiturile si o imping in apa. Departe, inca vorbesc femeile satului... Ce-mi pasa? Ce-mi pasa ca drumul e lung? Ca niciodata nu stii ce vei gasi pe mare? Ori daca vei gasi, fie si macar drumul pe ape?
Haaaa... Nu stiu ele ce stiu eu... Pe cantec, asa se se face drumul pe apa... Nu-i vant sa nu se potoleasca ori sa nu-si dea suflarea buna daca stii cantecul potrivit. Si viata asta m-a invatat si inca bine. Cantecul de drum...
Iata, nici n-am inceput bine a-mi carmi barca neagra, ca vantul deja a inceput sa sufle. Panzele sunt azurii, facute cu tesatura deasa si cu gandurile noptilor lunate. Si ale zilelor sorite. Am pus aici vise multe, tivite cu acelasi dor.
In malul insulei tale nu bate inca sunetul, dar in curand... Peste ape au pornit mai intai pescarusii, sa-mi dea de stire asupra drumului. Stelele vor luci noaptea, sa prinda in luciul razelor lor locul in care iti faci focul la noapte.
Nu-i mare sa ne tina departe. E mare sa ne apropie. Ma aplec si culeg din unde stropii de apa. Mie apa asta, cat de sarata o fi, tot dulce imi e, ca e cea care ne va aduce aproape, in curand...
Nu mi-e puternica mana, nu pot tine bine carma zile si nopti, dar cea care tine lemnul, si barca pe ape, cu mine cu tot, e inima. Nu stiu femeile alea, nu stiu... Ca si daca barca mea mica s-ar izbi de stanca si s-ar face bucati, tot as veni... M-as ridica pe ape si as pasi, mergand drept, peste unde, peste valuri. Lumina lunii de n-ar fi, nici stelele mele surori de n-ar luci, tot as veni... Mi-ar lumina prin ochi tot inima, si cantecul m-ar duce mai departe, atingand apele si aducand la fata lor sirene si delfini, sa ma calauzeasca. Tot as veni...
Mi s-a intors un soim. Privesc in ochiul lui aluniu. A zburat peste tarm, ca asa ii place, si drumul lui e mai lung decat peste ape. Dar dupa cat vad in ochii lui, nu mai este mult.
Asterne patul de frunze, pregateste miroznele de brad langa casa, pe mal...
Peste mare, in barca cea neagra, cu panze de azur, imi fac drumul pe ape spre tine.
Ceasul de noapte ne va tine in palma lui calda pe amandoi.
.
12 comentarii:
"Ceasul de noapte ne va tine in palma lui calda pe amandoi".
restul ar fi tacere...
Da... Tacere deasa si buna.
Si tie bun...
"Imi trag repede drumul sub talpi. Pe margine, uite, busuioc, maghiran, rozmarin, ierburi de dragoste. Imi fac si brau si impletitura pe brate, sa fie atingerea vrajita, cand o sa te prind..." - tragerea drumului sub tălpi este întotdeauna o încântare. Mai ales atunci când te îndrepţi către persoana iubită...
Da. Totul e sa gasesti drumul, draga Chris...
Drumul, Calea Initiatica...se face cu cantecul langa inima, ca o incantatie...
"Mi s-a intors un soim. Privesc in ochiul lui aluniu. A zburat peste tarm, ca asa ii place, si drumul lui e mai lung decat peste ape. Dar dupa cat vad in ochii lui, nu mai este mult."
Mikka, esti aproape, sa ne calauzesti si pe noi, Ceilalti, pe drunul Cunoasterii pe care esti tu acum...
M-am gandind daunazi la tine in timp ce frunzaream o carte despre tolteci,intr-o librarie...
simt ca tu, poti sa initiezi pe totu ceilalti inspre lumina.
Stiu ca nu ma insel ...
Esti un inger bun pentru care ar trebui sa multumim vesnic!
O duminica perfecta!
Astharte, draga mea, poate era Don Miguel Ruiz, cu "Cele patru legaminte ale toltecilor"? Tare imi e drag Don Miguel...
Calea...da. Cu cantec, ca asa e facut sa fie.Eu merg si povestesc, sper sa fie de folos...
O zi insorita sa ai, draga mea!
Orianda draga, suntem cu totii asa. Drumul e un pic diferit, si el ne arata cate ceva.
Initiere??? Stii cum am aflat intelesul curat al ei? Pe Piatra altarului, pe Machu Picchu, asa ni s-a spus:Initiere=inceput. Inceputul unui drum. Toti ajungem la asta.
Drumul vine deseori singur sub talpi. Doar sa pasim...
O zi minunata sa ai, draga mea!
muierile satului ascultasera si ele povesti pe cand erau doar copile si se jucau la malul apei...
apoi, teama le-a facut sa se lege bine de pamant si sa uite.
mai viseaza uneori si tresar in somn... plecarea ta le-a trezit emotii de mult uitate, le-a facut sa le vibreze corpul acolo unde si-au ingropat de tinere sperantele si dorintele crezand ca de acolo va creste linistea...
nici nu si-au dat seama, nici nu mai aveau cum ca au primit nu liniste, ci oprirea vibratiei propriei lor feminitati...
din ceea ce simt acum si nu vor sa inteleaga, vor toarce candva povestea pe care o vor spune copilelor lor...
drum bun, Mikka, si vant de primavara...
un singur lucru...
nu stiu inca sa plutesc ca tine, sunt inca departe pe drum, dar daca vad cumva baba aia (stii tu care) iesind in drumul tau, voi face tot posibilul sa o impiedic... :))
Drum bun si tie, Ajnanina draga...
In barcile noastre facem cu curaj drumul atator femei... Se trezeste calatoria, ia locul lipirii in neputinta.
Fiecare pas pe care il facem, il facem pentru toate. Si poate asa povestile nu vor ramane doar povestile altora, ci vor creste ca povesti vii, de viata traita.
Vant bun si tie, barcile ni-s pe ape, marea e buna azi si ne tine pe poteca de ape...
Sa cantam si sa ne bucuram!
Haaa, acuma vad. Baba... aia sunt tot eu, partea din mine care inca cere tribut pentru victorii... In intalnirile cu ea mai trec de cate o piatra - o urc, o trec si ma sprijin un pic, sa sar mai departe.
Nu stii pluti? Haaaa... Habar n-am multe ce tu le-ai facut deja... Suntem deja pe apa... Ori pe nori...
Ori pe iarba, cand ne place.
Sa ne bucuram!
Trimiteți un comentariu