Noaptea Lunii

...
foto

Am pasit in miezul padurii, pe malul lacului. Nu ne mai ascundem. Zanele si elfii ne vad asa cum suntem, stralucitori, cu cununile noastre de raze de luna.
In indraznirea de a visa, ne-am primit cununi de raze aurite si mantii din fire de argint...
Suntem aici, cu poporul padurii, langa zane si elfi, cantand...
Cantecul invatat de atatea generatii de visatori, de vizionari. Strabunii , stravezii printre ramuri, sunt cu noi. Magia capata putere cu fiecare vis indraznit si rostit.

Vine peste ape, pe vant, pe firul de gand,
Creste, grabeste, peste ape straluceste.
Visul de apa, visul de pamant, visul de cer, visul de vant...
Visul de Luna, visul de Soare, visul de Stele lucitoare
Visul de camp roditor, de graul de paine, visul hranitor
Visul pruncilor si al parintilor,
Visul de noapte si de zi al iubitilor,
Visul de putere, visul de zbor, visul de nemarginire,
Visul de nascocire, de facut si de indraznit,
Visul de pace si bucurie, liniste si armonie
Visul intregului pamant de a isi cunoaste izvoarele intelegerii si luminii
Visul intregii fete a lumii de a fi curata si spalata si mangaiata,
Visul cel mai visat de toti oamenii si de toate vietuitoarele firii:
De a simti clipa de clipa Viata, aceasta respiratie a IUBIRII.

Ne asezam in cerc, ingenunchem si lasam focurile de pe marginea lacului sa creasca. Le hranim cu cantecul inimilor noastre. De cand ne-au primit intre ei, elfii si zanele canta cu noi, caci oricum rostim aceeasi limba...

Corabia, plina-plina, se clatina pe fata sclipitoare a lacului. Suntem cu totii in tremurul respiratiei, acolo sus, pe varful catargului ei... Razele uriase de Luna o trag in sus, incet, absorbind greutatea ei ca pe un fulg, desi acolo, in pantecele aurit, e adunata toata visarea lumii...
Urca spre Luna si noi o privim... Din ce in ce mai mica privirilor noastre, din ce in ce...

Am vazut, cu ochii de visatori, asezarea uriasei corabii pe fata Lunii. Toata noaptea, elfii si zanele din luna vor face si desface, scotand visele si purtandu-le in Gradina Misterelor. Luna nu-si dezvaluie inca magia spre noi.
Se vor implini, pana peste o luna, multe vise.

Ramanem o vreme gandindu-ne ce putin e o luna, daca visul e cel de o viata. Ce mult e, daca e de si mai demult... Si oricum, vom fi aici iara, din cand in cand, sa ne povestim unii altora ce si cum, din ce ni s-a mai dat, ca minune, din viata asta...
Mai stam un pic pe malul lacului. In stralucirea ramasa, praf de stele si de luna, locul ne tine inca in vraja. Vom adormi in noaptea asta aici, si focul ne va tine cald si lumina in vis, in noul vis nascut proaspat in aceasta noapte.

Visati mai departe, dragii mei, lumea este inca setoasa de vis, mai ales de impliniri!
Iar visatorii sunt cei care aduc pe pamant lumile de sus...
.