Colibri (I). Iar imi sunt ochii plini de stele...

photo: luis torres - Colibri de Peru http://www.panoramio.com/photo/6958862

Ce mirare ca sunt....
In lucrarea misterioasa care se face in aceste doua saptamani in care in mine canta pasarea colibri, imi ies din nou in cale pasi facuti de mult...

Intr-adevar, drumul este o spirala. Calea este redescoperire. Prin cartile lui Alberto Villoldo inteleg ce faceam, inca de cand eram copii. Calatorii in sine, in adanc, urcate sus de tot, spre crestele propriilor vise, spre viziuni.
Cand eram copii, era usor sa ni se amestece povestile in viata. Era usor sa fim magi. Era firesc sa vezi in cer destine, sa comunici cu stelele, cu prietenii de joaca, adusi in vis, sa stabilesti ca maine veti face asta sau aia, si a doua zi sa para firesc sa te vezi cu ei la fata locului. Cu trecerea timpului, s-au pierdut. Si ca sa regasesti propria ta magie, sapi iara, uneori cu pickhammere de forta, sa dai deoparte zgura cat un zid...

Colibri... Acea mica pasare ce-si poarta trupul mic pe mii de kilometri, fara sa-i pese de vartejuri, de lipsa hranei pentru drum, de ploi sau de uriesenia misiunii la care s-a inhamat. Ce daca vor fi zeci de kilometri? Ea isi urmeaza Legenda Personala. Si se hraneste cu dulceata vietii. Gaseste, unde-ar fi, ce e frumosul, se hraneste cu binele, primeste cu incantare adevarul. Este povestitorul, misticul, indragostitul de Iubit. Traind in dansul vietii, nu in jocuri triste. Luand din dezamagiri trezia, iesirea prin dez-amagire.

De cate ori am avut aripile tale, colibri! Si n-am stiut ca tu erai! Maretul dar al povestirii, al visarii, al conceperii lumii ce va sa vina prin cresterea frumosului, gasindu-l in orice...

Colibri! Tu m-ai purtat spre muzica si dans, si nu stiam de ce imi este data aceasta bucurie, de atatia ani! Erai deja in ochii mei, in suflet, in celule, facand miracole din “intamplare”, creind din nisip castele de clestar, ce vor dura in veci, caci sunt in mine. Si eu, asa cum m-ai invatat, imi pot intinde si strange marginile, dupa cum aleg sa vad.

A! Si Sa Vad! Tot tu m-ai invatat, punand in fata mea oglinzi, ape limpezi in ochii unora, furtuna si tumult in altii, mereu aratandu-mi ca sunt masti, ca nu-s eu aia, si iara ma duceai in mine, sa vad, sa inteleg, sa gust, sa pipai!

Dulceata vietii. Cand invat hranirea, ma umplu de viu oriunde as fi. Nu are importanta daca e pe stanca, pe val, pe pamantul plin de apa, in care picioarele abia gasesc putere sa se miste. E felul de a vedea ce ma hraneste.

Nu sunt cuvinte ca sa-ti multumesc. Nu am stiut ca tu esti, colibri! Mi-ai aratat un alt mod de a trai, m-ai scos din moarte de cateva ori, mi-ai aratat culorile vietii si mi-ai pus in mana:
Penel, sa colorez cum vreau propia harta.
Arcus, ca cant cu glasul si pe struna poeziei.
Valul prelung, de dansatoare, sa pot sa scot in lume, prin miscare, ce ma inveti despre ce e lumea.
Pe Urim si pe Tumim, sa aleg. In inima, prin simt, se face alegerea.
Firul povestilor, sa pot a da prin vorbe, in lume, arta de-a visa.
Si intre toate, prima, cea mai mare, vraja... magia... trairea in Iubit. Dorinta arzatoare de a fi topita in vraja iubirii de Iubit. Aici, Rumi imi este iar luceafar, facand lumina sa-mi arate calea.

In dimineata asta mi-au fost iara ochii plini de stele. De cu seara ma prinsese jocul lor, caci a fost o noapte senina. Pe muzica si dans sfarsind iar ziua, am ajuns acasa si stelele au intrat cu mine, pe usa. Am deschis calculatorul, citind scrisori de la prieteni - priveam iar printre stele. Cu ochii inchisi, pe perna, le vedeam si m-au luat in vis. M-au dus iar printre ele, si mi-au spart iar pieptul, facand si mai mare deschiderea inimii. Nu doare tare, dar e acolo, deschidere, largire, tras si marit locul, sa intre si sa iasa respirul dragostei.

Cand am deschis ochii, aveam stelele tot in ei, privind lumea dinauntru in afara, cu scanteieri.

Si toate, de la tine, Colibri!
Azi ma despart, simbolic, de tine, caci vulturul m-asteapta deja pe creste, sa zburam. Vom face impreuna focul sacru si te voi pastra tovaras, caci asa mi-ai fost, de cate vieti, oare?

Pentru tine si cu tine, Colibri, in seara asta voi dansa cu Luna, si stelele vor fi cu noi acolo, sa sabatorim bucuria de a fi iubiti!