La pas...

...
foto


Nu o mai vazusem de vreo cinci ani. Era frumoasa, mult mai frumoasa ca inainte. Supla, par lung, ondulat, de fetita... Intinerise cu mai mult de zece ani fata de cum arata cand o vazusem ultima oara.

Ma dusesem acolo chemata de o prietena . Candva, povesteam mult despre pasi. Apoi plasa drumurilor comune s-a rarit...

Acolo oamenii invatau sa cante la fluier, ca sa aduca ploaia. Dupa ce a vorbit cel mai batran, care stia mai multe, cativa invatacei au aratat cum canta ei. Acelasi cantec, cantat diferit... In cele din urma, cantecul s-a terminat si ne-am ridicat sa plecam.

- Nu imi mai trebuie " cum"... Povesti... Vreau sa stiu.
Frumoasa mea vorbise, aratand ce vrea.

- Nu imi mai trebuie, nu am nevoie, nu asa, zise prietena care ma chemase sa vad asta.

Eu m-am uitat la doamna care statuse in dreapta mea, pe scaun.
Ne priviseram de cateva ori.
Ne priviseram in aceeasi limba...

Am iesit amandoua in strada. Amandoua ne-am aplecat in acelasi timp si ne-am scos pantofii. Am luat-o incet, la pas, pe aleea cu tei, catre centrul orasului.

Mergeam desculte.

Si a inceput sa ploua...