fotoDouazeci si patru...
Sunt ceasuri masurate, asa de exact ca te cuprinde ameteala.
Dac-as putea sa-ntind de clipa, acolo unde se sfarseste ceasul...
Intr-o lume in care ne asteptam prea mult unul pe altul, spre a ne intalni doar minute, doar clipe, in noapte sau zi...
Cum si unde s-a dus, clipa de zbor, intre rasarit si apus...
Tacuta, ea stie mai mult decat noi despre fiecare si despre noi, impreuna.
As vrea sa o prind, sa-i spun "ramai, esti atat de frumoasa", agatand-o ca si Faust, in mijlocul minunilor mele.
M-am invatat insa asa, sa prind putin si sa pastrez... In douazeci si patru de ore, pot aduna clipe. Le tin aici, in timp ce "se intampla", le gust ca pe o cupa de hidromel, si le las apoi in lume, sa curga, placut, dulce, imbatator... Dulceata vietii e a tuturor...
Uneori clipele se multiplica, desi par la fel de masurate ca si celelalte.
Dar nu-i asa. In bucuria trairii impreuna, timpul sta pe loc. Sta... un timp, e-adevarat, dar sta. Acolo, in extensia aceea inaripata, traiesc o mie de vieti. Imi este peste margini tot respirul. Nu-i loc, nu-i timp, e doar necuprins si stralucire. Stiu, dupa o vreme, clipa isi traieste o fluturare usoara, semn ca ma va lasa inapoi, pe mal, din nou "pe pamant"... Ma las in seama ei... Stiu ca pleaca, dar va aduce alta, mai frumoasa... O astept.
Stiu, sunt "doar" douazeci si patru de ore. Dar in ele imi tes, ca-ntr-o plasa de paianjen, povesti nemuritoare... Intr-o zi, ele vor fi atat de multe, incat vor sari peste limitarea rotatiei terestre si vor face, in sfarsit, sa se nasca al douazeci si cincilea ceas...
14 comentarii:
Cu mare bucurie şi speranţă aştept şi eu ora cu numărul 25. Nu ştiu dacă în felul acesta am fi bucuroşi pentru că Moş Timp ne mai acordă răgaz temporar sau am realiza că nu ştim ce să facem cu acele 60 de minute suplimentare... Dar ideea în sine este deosebită...
Eu stiu ce-as face. Numai de bine, draga Chris, numai "chestii" de bine... 60 de minute. Mult...
candva am descoperit zile suplimentare in fiecare luna...
in calendarele cu zilele scrise in patratele, pentru ordine, inaintea primei zile si/sau dupa ultima, apar patratele goale, fara cifre in ele...
acelea sunt zile doar ale mele, timpul nescris in calendar...
mai am minute doar ale mele, intre somn si veghe, cand timpul e altul...
si in starile mai aparte, timpul poate sa fie trait diferit... ca si cum ai face dragoste cu fiecare clipa...
"ca si cum"... Da, draga mea,. "Ca si cum" asta e minunat. Merita patratele din calendar. Si rotunjimile inimilor noastre.
candva mi-era teama si ciuda.
credeam ca dupa ce... sau numai atunci... sau nu acum...
si tremuram la gandul ca niciodata... sau prea tarziu...
nu stiu cand a trecut.
o data cu asteptarile...
acum stiu ca fiecare clipa in care iubesc e o clipa primita dobanda...
iar surplusul care apare pot sa-l tin in palmele intinse din care cine stie cum, vine si bea :))
Eii... da... Asteptarile trec. Dar ramane bucuria aia a clipei, atata cat e. Atunci se mareste ea, si ne putem bucura.
Pana cand uitam de timp.
O vreme...
Enorm, uneori. Şi viaţa poate fi cuprinsă în 60 de minute, cred...
Exact. Fiecare clipa de iubire e extinsa... Acolo e isirea din spatiu-timp... De acolo se "aduna" usoar a douazeci si cincea, a douazeci si sasea, a n-a ora... nu conteaza cat.
Practic, a fost un joc de cuvinte, la final. Clipa, aia face "toti banii"... "Douazeci si patru" se trece in poezie, ramane trairea, de nedescris, de consumat, asa, ca paine, ca viata...
O vreme...
Cine stie cum, vine si bea...
Asa sa fie! Fiat!
Enorm, draga Chris, in 60 de minute, daca le traiesti la maximum... O viata, intr-adevar...
Ce spunea Eminescu despre o ora? El stia...
Dacă ar fi fost inventată ora 25, i-aş fi dăruit-o lui Gabriel, iar astăzi acea oră ar fi intrat în istorie.
Dacă s-a inventat după luna februarie, o dăruiesc cu tot sufletul celui(celei) care simte că viaţa nu are sens fără ea.
Dacă se va inventa ora 25, după ce eu nu voi mai fi, sper din tot sufletul să îi găsiţi in inima timpului locul ce i se cuvine, atunci veţi fi siguri că iubirea e veşnică.
Pupici geaninoşi, nu vreau să risc dispariţia lor din sufletul tău.
In special in aceasta zi imi este sufletul si mai larg, sa prinda Bucuria.
Gabriel ESTE, Geanina draga.
Asa ne-am cunoscut, prin acest suflet frumos, care ESTE...
In aceasta noapte el priveste din ceruri mult mai liber, caci ele, cerurile, se deschid...
A 25-a ora este a tuturor celor care stiu trai clipa.
Sa ne bucuram, asadar!
Nu-ti ajung 24 de ore pentru felul cum te misti si pentru felul in care impodobesti bolovanii cu rasete... Cei ca tine au nevoie de mai mult timp la dispozitie...
Draga Paul,
Multzam de frumoasele cuvinte. Stai sa vezi ce fac in noaptea asta!
Vise de minune iti doresc.
Voi ajunge in colind si spre tine. Poate aerul va fi, macar o noapte, mai limpede.
Trimiteți un comentariu