A trai dinauntru...

...
foto


Azi am avut o dimineata de minune.

Un mers prin palma lui Dumnezeu.

Simplu, asa, ca duminica dimineata, am fost la cumparaturi. De multa vreme astea sunt un prilej de trait linistea intr-un fel aparte. O liniste densa, palpabila, cu mici zone de rarefiere sau de densitate mai mare, liniste prin care merg, vorbesc putin, privesc mult si mai ales ma hranesc cu viul de peste tot.

Parcul pe care il strabat este Tara Minunilor si eu sunt Alice, care nu alearga dupa nici un iepure. Tot e de o frumusete coplesitoare si eu sunt fir de nisip in asta, cu o mare gura cascata, privind de undeva, de jus de tot, marele vartej...

Mi-am amintit de o postare mai veche a mea, pe un forum, acum vreo trei ani, cand erau deja trei ani de la primul "satori"...


A trai dinauntru...


CONSTANTIN NOICA:

"Oamenii sunt sub, cu, langa (insotitori ai altora) pentru, inaintea, indaratul, fara, peste (cu cate un complex de superioritate), fata de si, fireste, in.

Trebuie trecuti întru... "

Mai spune, in alta parte, despre a trai inauntru...
Doamne, omul asta STIA...


Nu stiu cum simtiti asta... Aceasta trecere dincolo de cu, langa, peste, sub, fata de...
Dar stiu cum simt eu... Este fantastic, de ne-exprimat in cuvinte, acest a trai inauntru.
Cand mi s-a intamplat prima oara sa simt dinauntru, a fost ca o re-nastere...Si a fost fara vreun efort sau merit personal, a fost un dar...


Este o Stare. Si o miscare, in acelasi timp, o umblare prin aceasta lume, fara a fi a ei... A venit ca o minune, dupa ce, traind pe “planseta de surfing” a unui entuziasm debordant, vreme de jumatate de an, am tot cerut si intrebat : Doamne, cum sa traiesc cu asta ?
(Dupa o experienta minunata de “trezire”, un soi de “satori”, mi s-a schimbat tot...) Eram un soi de alien intr-o lume altfel...
Blanda asezare din nou in forma, a fost ca si cum cineva se afla inauntru, in acest trup, si umbla prin lume…
Atunci am inteles ceva din zicea Jasmuheen prin “Cel care ne respira” …

Si pe urma am citit in Noica despre a trai inauntru, despre a trece oamenii inauntru…

E o minune de fiecare clipa, si atingerea vietii cuiva, astfel incat sa treaca inauntru, e minunea facuta de Cel care ne respira, in forme din cele mai neasteptate: privind un nor, o floare, un suras, citind un rand undeva, atingerea fizica, muzica, (mai ales muzica, Doamne!... – sunt pluri-versuri “atinse instant” prin armoniile muzicii), si cate altele…

De multe ori, a trai inauntru pare dificil, cand “te trage” “in afara” ceva din “aceasta lume” … Dar odata prinsa miscarea interioara, nu mai exista cale de intoarcere…
Si mai mult, ajungi sa traiesti “dinauntru”, caci te umpli atat de mult de pacea si bucuria aceea, plina de forta si blandetea Iubirii, incat “dai pe dinafara”, si, in plus, devii doar “un vortex”, o curgere, o poarta spre “in afara”…

Si atunci, dispare “inauntru-in afara”, se face doar o plimbare prin “aici”, si… e bine…

Puteti doar sa incercati a imi ierta aceasta diversiune filosofica… dar, ce sa-i faci, nu pot, nu vreau sa opresc aceasta curgere a “inspirului”, a lui “in Spiritum”…

Va doresc usoara si blanda traire dinauntru spre bucuria intregii acestei lumi...