luni, 15 iunie 2009

Fire de nisip

...


Ma uit in clepsidra asta mica. Are nisip de langa Iordan. De oriune ar fi, tot mica este... Tot nisipul lumii nu poate sta inauntru. Nici Timpul.
Stii ca daca le dai drumul, unele fire pot fi duse de vant inapoi in tara lor? In Tara Timpului, nu langa apa Iordanului... Odata intrate in capcana de sticla, ele sunt fire de timp.

Cum tii timpul in loc? Daca te-ai gandit sa dai curgerea lui pe mana clepsidrei, te-ai pacalit pe veci. Poti tine clepsidra culcata. Timpul-nisip se-aseaza de o parte si de alta, iar mijlocul ramane gol. Poate un fir sa ramana prins acolo, intre... Clipa de fata, asta cand scriu, exact cand scriu a si zburat... Intre "inainte" si "dupa", golul... Probabil acolo salasluiesc Tineretea-Fara-Batranete si Viata-Fara-De-Moarte.


In asta vreau sa intru, sa stau cu tine, asa, in dulceata lui impreuna...
Ce zici, esti gata sa pasim in "acum"?

13 comentarii:

Leo spunea...

Actiunea de a culca clepsidra mi se pare asemanatoare cu cea de a "desface" nodul gordian. Stam si ne uitam patetici la clepsidra - ia te uita cum se mai scurge timpul... Cand putem sa-i dam un bobarnac - buna idee, multumim, Mikka !

Mikka spunea...

Multumesc, draga Leo, de apreciere...
Intre noi fie vorba, timpul nu sta-n clepsidra, asta stim, da' m-am jucat si eu!
Voiam un pretext pentru "impreuna"...

Cristian Lisandru spunea...

Trebuie să las în urma trecerii mele câteva versuri, mi-a plăcut foarte, foarte mult ceea ce ai scris referitor la clepsidră... Probabil că le voi pune şi pe blog la un moment dat, dar acum le ofer privirilor tale şi ale celor care vor avea răbdarea să le citească... Dar, în primul rând, sunt unul dintre aceia care ar răspunde afirmativ la întrebarea ta de final...

Omul-Clepsidră


Sunt o clepsidră care nu va fi întoarsă niciodată
De nimeni...
Nisipul din mine curge ireversibil,
Revoltat împotriva atracţiei gravitaţionale
Care nu permite să curgi în sus...
Omul-clepsidră care sunt trăieşte aşezat
Pe o măsuţă, în sufrageria
Unde doar un border-collie
Priveşte televizorul ce transmite non-stop
Mesaje subliminale...
Cu nisipul fiinţei mele s-ar putea construi
Mii de castele efemere
Pe o plajă al cărei nisip călcat de paşi grăbiţi
Sunt tot eu...
M-aş putea transforma în sticlă,
În decursul secolelor,
Şi atunci oamenii ar putea să privească prin mine,
Urmărind un film fără happy-end
Al cărui afiş reprezintă o clepsidră neîntoarsă...
Devin o cascadă de nisip
Care curge în spaţiu închis
Şi chem vânturile de la miază-noapte
Pentru a fi purtat, fir cu fir,
Către cele patru puncte cardinale.
Pereţii clepsidrei care sunt
Mă apasă constant
Şi îmi este teamă doar de momentul
În care nisipul din venele mele
Se va termina brusc...
Cum voi mai curge atunci?
„Caut persoană bine-intenţionată care să întoarcă omul-clepsidră.
Ofer recompensă nisipul din mine
Şi promisiunea că voi curge etern,
Conform legii atracţiei gravitaţionale,
De sus în jos...”

2008

Mikka spunea...

Ooo, draga Chris, ce frumos!
Asa un dar... Superb, Omul-Clepsidra. Neaparat sa-l pui pe blog. E din caseta cu bijuterii.


"Şi îmi este teamă doar de momentul
În care nisipul din venele mele
Se va termina brusc...
Cum voi mai curge atunci?

Ma ofer sa intorc clepsidra. Asa cum ai vazut in mica mea "cugetare", ea se poate aseza culcata, ca sa nu se mai scurga nisipul-timp...

Tintind acea punte, a lui "acum" , iata rezolvarea, happy-end-ul...
Luand de buna si promisiunea ta, pentru intrebarea mea de final si solutia mea, pentru finalul fericit al superbei tale poezii, am putea sa facem clepsidrele sa se declare pagubase, ramanand culcate pe plaja Oceanului eternitatii, si sa lasam nisipurile sa rada la soare stralucind, stiind ca mereu exista cate un "acum"...

Acum, ca multumire pentru dar, iata, si-un ceai si-o cafea... Cu ce arome iti doresti.

ajnanina spunea...

mi-e teama sa si respir, sa nu suflu firul acela de nisip spre viitor sau trecut...
pentru ca din el poate renaste in intregime Fantazia...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, minunat...
Poate ca deja acolo se afla Fantazia, in smanta.
Stii ca ea se naste din Iubire. Si in "acum", asta respira, Iubirea...

Uite o cafea buna de tot cu frisca si cu toate fructele alea bune (stii tu) pe langa ea, intr-o enorma combinatie de savori...

ajnanina spunea...

multumesc...
cand ne vedem neaparat voi bea si eu o cafea din asta minunata...
cum numai tu stii sa povestesti...

ajnanina spunea...

am in inima, acum, in acum, clepsidra in echilibru.
pasii mei se scufunda usor in nisipul fin si fierbinte.
nu, de data asta nu e desert, e chiar malul marii...

Mikka spunea...

Stai sa vezi, Ajnanina draga, ce au facut sa apara la malul marii minunile alea de fucte friscoase. Uite-acum vine si povestea care are si mal de mare...
Astazi am visat mai mult ca de-obicei. Semn ca ma indrept spre colibri...

ajnanina spunea...

:))
sunt cu sufletul alaturi de tine si iti sustin visele...
pe care abia astept sa le vad / aud.../ simt...
si cred din toata puterea in implinirea lor rapida

si invat si eu din toate astea...

Mikka spunea...

Suntem in magie, draga mea...
Tu vezi ce se face... Vine vartejul si ne ia...
Invat si eu mersul, si inca nu stiu cum sa pasesc, dar nici nu conteaza. Deja suntem in poveste. Stii ce cred? Fantazia a renascut deja!

Cristian Lisandru spunea...

Şi un ceai şi o cafea - minunat! Mă bucur că ţi-a plăcut cadoul meu în versuri, a fost lăsat din tot sufletul...

Mikka spunea...

Stiu, draga Chris...
A picat tare bine si a luminat frumos timpul noptii.
De-aia am scos si ceai si cafea! De la rezervele alea bune!