foto
In linistea asta, umbrele s-au tras peste lac, spre malul celalalt... Se amagesc inca, subtiate ca o ceata fumurie, dar in curand vor cadea...
In adancul linstii, am gasit firul, apoi izvorul. Intai, ca o geana de lumina, undeva, slab, pulsand in adanc.... Stiam ca acolo e povesta umbrelor de azi... Am stat asa, ascultand, privind, intelegand... O lumina mi-a luminat locul Umbrei.Pe urma, am prins firul. Am luat o nuia de salcie si am legat firul umbrelor. Am pregatit focul.
"Au!" Umbrele, stranse una intr-alta, au tresarit. Au inghetat. Aha! Le-a prins frigul... Lasa ca vine foc...
Linistea mea le secase de puteri. Nu ma putusera agata. Nu le mai hranisem.
Am aprins focul pe malul lacului. Incet, flacarile se ridica. Iubesc focul. Ii cant si-l hranesc cu Agua de Florida. Apa de flori a Anzilor...
Prind firul de umbra si infasor. Toata intelegerea din adanc, aceea deslusita cand am cercetat izvorul tristetii de azi... Frigul acela. Insingurarea. Tristetea diminetilor atator femei... A mea, a mamei mele, a bunicilor mele, a strabunicelor... In neam s-a dus firul departe. Legase zborul de pamant, si el, acuma cand crescuse aripile mari, se zabatuse sa se inalte. Iata, iata firul... Cocon infasurand nuiaua de salcie. Il asez strat peste strat, tot-tot-tot... Pentru toate femeile... Insingurarea prinsa si facuta deasa legatura peste lemn. Gata. Si ultimul fir.
Intind bratul deasupra apei.
Sabia luminii tasneste din lac si taie orice legatura a umbrelor cu mine si cu femeile mele.
E clipa cand ele au inceput sa se traga spre margine apei, sa se stranga in pacla. Nu le va ajuta nimic asta. Deja ingenuncheasem langa foc. Pun coconul in flacara si las sa arda frigul acela...
Tremura pacla pe ape...
Deja se umple de liniste fata apei si uitarea face lumina sa sparga ultimii valatuci de ceata... Transparent, vazduhul primeste in plin lumina soarelui.
Sabia scanteiaza o clipa in soare, magnifica, glorioasa, apoi se intoarce intre ape.
Cand voi mai chema-o, in urmatoarea intalnire, cu alte umbre, Mana Doamnei Lacului mi-o va aduce iar...
Raman o vreme inca in genunchi, veghind focul. Treptat, el se lasa incet spre pamant, acolo, pe pantecele Mamei, care il naste si il hraneste de fiecare data cu Iubire.
Marele dar, Focul Sacru, Marele Transformator, Alchimistul...
Privesc o ultima licarire a jarului si apoi ma ridic.
Ma apropii de apa si ma aplec peste undele limpezi. In ape, chipul meu, spalat de culori, straluceste.
Inima mi se umple de cantec. Cantecul pentru toate femeile, cantec de dragoste. Zborul acum poate sa se inalte... Lumina este in aripile lui...
13 comentarii:
Mikka, vin aici, la tine, cum aş veni la gura sobei, ca să ascult poveşti frumoase. Tu şi Ajnanina mi-aţi readus în minte şi suflet POVEŞTILE. Alături de voi, citesc cu mare drag ceea ce scrie Geanina şi iată cum mă pătrunde bucuria de fiecare dată... Am să revin şi dimineaţă, pentru a citi din nou, pe îndelete, alături de cafea... NOAPTE BUNĂ, file de poveste!!!
Cristi, noi chiar le traim...
de fapt stii asta, asa cum le traiesti si tu pe ale tale... :)
buna dimineata, Mikka :)
salut mereu noul tau chip...
cand am pasit prima data inapoi pe linia timpului, am ajuns la ceea ce credeam eu ca e capatul, momentul nasterii mele. nu intelesesem inca nimic.
am fost atunci indemnata sa mai fac un pas in spate.
credeam ca voi intra in amintirea vreunei vieti anterioare... :)
surpriza a fost ca la primul pas in spate am intalnit-o pe mama, si la inca unul pe mama ei... si am intrezarit in spatele lor lungul sir al femeilor din linia mea materna...confruntandu-se cu ceea ce ma adusese pe mine in dreptul lor...
le-am privit cu respect si compasiune... si am inteles cu totul altfel...
le-am lasat acolo si m-am intors. eu.
Draga Chris,
Ma bucur ca ai revenit in aceasta lume a povestilor. Cred ca de fapt ele nu te-au parasit niciodata...
Ca si Ajnanina iti spun ca sunt "Foarte" adevarate. Asta, de pilda, a fost exact asa cum o vezi. Singura "modificare" in scenariu a fost sabia Excalibur. Este de fapt sabia mintii,cea cu care am lucrat. Pe ea m-a invatat sa o cunosc O Sensei...
Buna dimineata, Ajnanina draga,
Stiam ca tu stii... :))
Bine ai revenit Acasa. Tu...
Salutul primit peste tot in Anzi:
You are welcome!
Da, exact asa a fost. Iesirea din Umbre e facuta pentru tot neamul... Candva, lucrasem doar pentru mine. Crezand ca "mine" e diferit, separat. Ah, asta a fost cu adevarat intelegere, nu doar frumos sunatoare lectie citita...
Bună dimineaţa,
draga mea, iată-mă sunt aicişi citesc poveti minunate pe marginea lacului. M-am aşezat aici cu un ceai fierbinte şi încerc să descifrez unbrele de pe marginea lacului.Descopăr printre ele o femeie puternică, ce arde poduri, propria mână şi tot ce crede că trebuie să devină cenuşă pentru a renaşte. Acesta e un motiv pentru care mă înclin în fata ta şi pentru că te admir, admir forţa şi voinţa de transformare ce nu te-a părăsit nicicând. Trimit pupici geaninoşi către "forţa" Mikka.
@Cristian,
mulţumesc fiindcă citeşti cu drag ceea ce scriu . Mă simt onorată să aflu acest lucru. Aşa cum spun şi cele două prinţese ale scrisului Mikka şi ajnanina totul pleacă din suflet, de aceea străluceşte.
poveşti, umbrele, scuze sunt incă sub efectul antiveninosului
Draga Geanina,si tu te cureti de umbrele tale... Antiveninosul lucreaza... :))
Si poeziile, la fel.
Ma bucur ca poposesti in gradina si participi la aventurile mele. Si nu numai ale mele. Multi dintre noi, stiuti si nestiuti, fac acelasi drum.
Eu ma inclin mereu in fata Magului din fiecare...
@Ajnanina - este încântător faptul că reuşiţi să trăiţi în fiaecare zi POVEŞTILE... Eu încerc asta, oate nu reuşesc de fiecare dată, dar premisele sunt îmbucurătoare...
@Mikka - am recitit povestea şi cred că nu mai vreau să ies din ea. Este mult prea bine...
@Geanina, draga mea, cum să nu citesc cu plăcere tot ceea ce este scris cu sufletul?
Chris, ma bucur ca e asa. Ti-ai gasit lumea povestilor tale. E undeva acolo trecerea intr-o poveste a noastra, a tuturor...
Tu nu reusesti? Pai cine are pe Visatorul? Ei?
Impreuna cu prietenele noastre, mi-ai dat o idee si sper sa o materializez (ca pe orice vis, nu?) cat mai curand.
Si pe urma cine stie ce mai apare...
It's a kind of magic...
Ramai in poveste. Ea este mereu primitoare...
Va recomand Negurile (2 vol) de Marion Zimmer Bradley.O sa simtiti altfel fiorul descris in post!
Draga Simion Cristian,
Multumim de recomandare. O sa caut, chiar sunt curioasa...
Si tie iti marturisesc ca ceea ce am postat e ceea ce am trait, cap-coada... Si inca urmeaza.
Zi de minune iti doresc!
Trimiteți un comentariu