Cu ce se umple luna

...
foto

La doua saptamani, Luna e noua sau plina...

Ma-ntreb in gand: Cu ce se umple oare ea, de unde?

Furisat intre ramurile infrunzite, in noapte, pe dupa copac, micul elf imi sopteste raspunsul. Ma uit la el si-i fac semn sa sopteasca mai incet. Imi tulbura caprioarele, venite sa bea apa din izvor...

"Acolo-n langa izvoara iarba pare de omat
Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet"...

Aici, pe poteci luminate, intre flori, un baiet isi cutreiera padurile de argint....

In lumina lunii, peste covor de raze, gaze minuscule joaca luciri ici si colo... E zor mare. Se aduna de peste tot, dintre flori, de prin scorburi, din vazduh, aripate, din ape, strecurate, zane si elfi, aducand in corole curcubii mici flacari vii... Siruri-siruri, pe drumuri de tara, peste munte, pe apa, pe camp... Se aduna rauri de lumina, sclipiri colorate... Elfii si zanele se strang in padure, langa lacul codrilor, cel albastru...

Intreaga padure scanteiaza. Lumina ei se vede de departe, si cei ce-o vad, o vad a fi padure de-argint...

In nopti cu luna plina padurile se umplu de lumini. Purtate de zane si de elfi, in cupe pretioase, visele si sperantele oamenilor se aduna langa lac. Lucire orbitoare, toata marginea albastru-argintie, si apele-nvelite cu perdea de raze...

Cand forfota-i mai mare, din luna se lasa, pe fire de matasa, uriasa corabie de aur. Incet, usor, se coboara spre apa lacului. Si mai tare se aprinde padurea, razele lumineaza pana la cer. Cand s-a linistit asezarea pe ape, se deschid dinauntrul uriasei arce, rostogolite spre mal, zeci de braie de lumina, batute-n diamante. Tot poporul adunat langa lacul albastru porneste spre burta corabiei, sa-si lase comoara acolo, in incapatoarele camari... Siraguri scanteind, cararile de apa poarta pe micii mesageri, adunand toate visele lumii.

Dupa ceasuri lungi, se face liniste. Micii purtatori ai viselor si-au pus pretioasa povara in aurita corabie. S-au risipit apoi prin locurile dragi lor, intre flori si ierburi, in ape si-n vazduh...
Corabia cea plina de lumini se inalta pe firele ei spre luna. Cantari de pasari si murmur dulce o insotesc. Roi lucitor, zane mici plutesc prin aerul aurit, insotind ridicarea corabiei. Dincolo de valurile indigo ale noptii, departe, sus, ea se urca in luna. Acolo, dintr-o data, din pantecul ei se varsa peste toata fata lunii multimi de lumini colorate.

Vise de dragoste. Vise de drum. Vise de nastere si crestere, de bun si belsug. Vise de schimbare. Vise de implinire, de regasire, de fericire. De sanatate si putere. De mangaiere. De semanat si de cules. De dat, de primit, de ales. De stiut si facut. De sedere linistita, langa iubit, langa iubita. Vise de plecare, pe munte si pe mare. De vacanta, de joc si speranta. De intelegere si luminare. De zburat pana la soare. De pace si bun, de cantec si dans, de echilibru si balans...
Toate, cate si mai cate, vise mari si marunte.

Asta spusese si elful, langa copac. Cu ce se umple luna...
"Cum cu ce? Cu vise..."

La doua saptamani, din toate visele, se aleg si se culeg, spre implinire, milioane de vise. Incet-incet, luna descreste, semn ca acolo, prin vraja, multimea de vise se implineste... Dar nu scade de tot, nu dispare. Mai raman unele, sa se implineasca o data viitoare...

Si uite-asa, in noapte, fara sa stim, visam si umplem luna cu vise, din care unele ni le-mplinim...




Adaug aici o veste din poveste : un copil ce si-a pastrat sufletul mare pana la soare, si-a lut cupa scanteietoare cu vise si a plecat el insusi in luna, acolo sa le puna. Apoi va merge mai departe. Unde, nu se stie. Asta, calatoria dincolo de luna, nu e descrisa exact in nicio carte…


Michael Jackson - She's Out of My Life