luni, 23 noiembrie 2009

... si dansul Alannei

.
In Peru n-am fost in stare sa filmez. Nici nu stiam si nici nu eram in stare.
Nici ieri n-am fost, sunt lacoma rau si vreau sa sorb, sa fiu acolo, in dans, nu in spatele unei camere.
Insa au filmat americanii (ce nu fac ei... ei, stiu yo multe ce nu fac ei)

Doua dansuri, ca cele vazute si traite in Anzi si in Bucuresti. Da, pentru cine m-a intrebat, da, cam asta imi place...

ALCHIMIA



si

COLIBRI


.
Bucurati-va!

8 comentarii:

angela spunea...

ce bucurie de dimineata :)
dans si cafea.
ma duc sa predau cu sufletul deschis. ce poate facilita mai usor comunicarea decat dansul?
uneori alchimic, alteori pur si simplu dans

o zi frumoasa :)

ajnanina spunea...

asteptam cu emotie sa o vad pe femeia micuta cu aripi imense...
si sa simt magia pe care a adus-o cu ea...
am avut norocul sa o intalnesc nu dansand, ci vorbind, ceea ce a mai umanizat-o putin... si mi-a permis apropierea. acum ma voi juca o vreme cu jucariile pe care mi le-a lasat aseara, mandalele... pentru a ma apropia, prin harta lor, tot de realitatea frumusetii dansului...

Anne spunea...

ce bucurie pentru un sfarsit de zi, multumim!

Mikka spunea...

Angela draga, si pentru mine bucurie ca ai avut asa frumaosa deschidere de zi. Si ca dansul iti e tovaras, in comunicare. Fericiti cei cu care comunici asa...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, ai vazut ce jucarii frumoase. Unde mai pui ca ne facem si noi uneleeeee....
Cat despre dans, asta e abia inceputul, nu-i asa?

Mikka spunea...

Draga Anne, ce bucurie, intr-adevar... incepand ziua asa, incheind asa... Incepem sa simtim ceva din dansul asta care este viata insasi.

Călin spunea...

Ce frumos!

Mikka spunea...

Draga Calin, ma bucur ca ai gustat asta...