duminică, 8 noiembrie 2009

Pe Luna. Ingerul



Gandul nebun se rasuceste adanc. Acolo, in piept, simt ispita. Mi se intind mainile, mari, tot mai mari... Asa le simt, cum vor sa apuce visul acela, sa-l dezgate, sa-l ajute...
Ma indrept spre capcana de piatra, sa-l scot. Un zid nevazut ma opreste. Nu pot inainta. Intind palma, pipai... Ca o patura densa de aer, cald ici, rece dincolo. Ma duc mai la dreapta. Zidul se continua. La stanga la fel... Nu pot trece.
Intreb inauntru: De ce? DE CE? VREAU!
- Ce vrei?
Iar vocea aceea. Inima Lunii. Cred adica... Nu mai stiu.
- Vreau sa scot visul. Vreau sa-l...
- Sa-l salvezi. Nu-ti ajunge? Nu te-ai saturat? CINE TE CREZI?
Raman in tacere. Ma infasor in tacerea mea, ca-ntr-o mantie groasa. Imi simt stomacul cum pulseaza, nervos. Simt cum urca din picioare, in sus, pe spate, fiori...
- Vreau.
- Nu poti sa te amesteci in visul altora! NU STII ASTA?
Nu pot sa simt asta. Stiu foarte clar ca de aia am facut drumul. Stiu asta. Nu pentru visul meu ratacit, sau nu doar pentru el. Cum mi se intampla de atata vreme, nimic nu e intamplator. Nu sunt aici degeaba. Vreau sa trec! Vreau sa ma amestec!
- Nu ai cum. Nu e...
- Ba da. E si visul meu. Toti oamenii au aceleasi radacini de vis. E si al meu! Pot sa ating, pot sa ma amestec!
Si e povestea mea. Eu am scris-o!
Astea le-am tipat.
Si deodata incepe... Nu stiu ce-i asta. Vant puternic, apoi caldura, iara rece, iara cald...
Nu mai aud. Un vuiet imi umple capul, si deja imi bubuie tamplele. Ma asez iara pe "pamant" si respir calm, caaaaaalm... Respirul m-a scos mereu din multe... Incet-incet vuietul se opreste. Imi simt fata parca parlita de foc. Dogoreste "aerul" in jur... Imi dau seama ca imi stransesem ochii. Ii deschid. Oaaaaa! Gata sa orbesc. Lumina multa, lumina peste tot! Parca soarele e langa obrazul meu. Ma dor ochii, imi vine sa-i smulg din orbite, sa nu mai simt...Respir iara iute, apoi mai incet... Odata cu suflarea lumina se aseaza mai bland si se domoleste durerea ochilor. Pot deschide iar, usuuuurel pleoapele. In fata mea, scaldat in lumina, plutind pe lumina, scanteind lumina, orbitor, mare, pana in mijlocul cerului, mijlocul lumii... Un Inger. Lumina de tot... Pluteste... Fata este uriasa, alb-aurie, cu ochi scanteind in ape de albastru si violet ... Aud inauntru intrebarea. Intrebarea AIA... INTREBAREA.  Oh, stiam ca o sa fie aia!
Nu trebuie sa fie tunet. Nu-i nevoie. Nu trebuie nici s-o aud. Dar e demult inradacinata aici, dinainte sa fiu in vreo lume... Cand apare iar, face acelasi lucru... Inchide o lume, o serie de vieti, deschide alta. Ma cutremur, ma asez iar, fara vlaga. Stiu ca e ea inainte sa o aud, apuc sa mai trag o gura de aer si apoi ma rasucesc cu toate, din toate firele, stiind dinainte ce voi simti, fiindca am mai trecut prin asta...
INTREBAREA... glasul bland si puternic imi zguduie lumea... INTREBAREA... Uriasa, clara, limpede-cristal,  taind iara tot:
MI-KA-EL?

Pffffffffff! Ma sparg in infime farame, ma risipesc in galaxii, colind lumi cu viteza acestui glas... Ma refac, din praful de stele, ma asez iar in forma stiuta, cu toate aruncate la "pamant"... Povesti, culori, desene, masti, decoruri, actori, scenarii... Toate-s aici, jos, langa mine. Moarte, daca vreau, vii, daca vreau.
A nu stiu cata oara, des-facere si facere...
Da. Privesc ochii aceia scanteietori, pulsand curcubeie in Univers, ma uit si imi re-cunosc farama ce sunt, lumina ce sunt, fulg, praf de stea, miez de duh...
Toate in nuca, in nuca asta mica, visand galaxii... Privind cu uimire la Cel Ce Face... La El...
Vantul puternic incepe sa sufle si imi tremura genele. De vant, mi se-mpaienjenesc ochii. Ori de lacrimi?... Nu stiu. A cata oara mi se da si panza si penel? Si timp, si loc?
A cata oara vine iar Inspirul? Sa pot... Sa pot vedea... Ce face Mana... Mana Care A Scris...
Nu conteaza. Nu mai conteaza. Se sfarseste un timp si incepe altul.
Privirea de lumina a Ingerului se umple de vartej de aur si argint. Chipul se apleaca un pic, si arde si mai mult lumina aia, nu dureros, ci umplutor, coplesitor...
Inchid ochii. E prea mult...
Ma opresc pe mine insami, intr-o liniste clara, nici nu mai suflu. E un hiatus. Gata.
Si-apoi odata se porneste iar respirul si simt boare placuta pe obraz... Deschid ochii si asa cum banuiam, nu-i inger, nu-i nici urma de lumina . Doar aici, langa mine, inca ramas asa, aiurit si batut de vantul lunar, ca un ciulin infipt in gard de piatra, un biet vis inca viu, inca pulsand in intunecimea ce-l strange...
Hhhh-hhoooof! Ce-am tras eu, mai visule draga, de dragul tau! Tocmai acum sa dau iar de Inger... Adica el de mine.
In povestea pe care eu doar am incercat a o prinde... Traind-o si straduindu-ma sa ma tin de ea, in timp ce zboara, si s-o culeg in forma scrisa...

Si totusi, visul. Ce-ar fi daca...?
 .

15 comentarii:

Anonim spunea...

LA MULTI ANI ,IUBIRE.Iti doresc ,de ziua ta ,sa te intalnesti cu Iubirea si sa-i dai SIV-ul (citeste de la dr. la stg.).Acum e timpul .PACE si LUMINA ,MINUNE VIE . IRISI albastri si mov si galbeni si trandafiri roz si roua Pamantului si razele Soarelui toate intr-un cuvant TE IUBESC !LA MULTI ANI !

ajnanina spunea...

http://www.glitter-graphics.com/graphics/397732

gabi spunea...

LA MULTI ANI MIHAELA !!!
Dragoste sa fii mereu !

DoarEu spunea...

Sa fii sanatoasa si scriitoareasa!
La multi ani cu drag si joc si voie buna!

astharte spunea...

La multi ani, draga prietena! Sa-ti fie calea plina de lumina si iubire, sa mergi de-a lungul ei senina si implinita! Ingerii sa te calauzeasca.

Mikael Eon spunea...

Mi/ai taiat rasuflarea.. inca incerc sa ma regasesc. Ma intreb de unde gasesti atata profunzime, si spirit de intospectie spirituala si mai ales ma ingrozesc gandindu/ma cat te epuizeaza... Pentru ca eu incerc un sentiment mult prea coplesitor citindu/te...

Mikael Eon spunea...

Am dorit sa iti fac o surpriza de ziua noastra... Cred ca este o lectura speciala, foarte deosebita, care ar trebui impartasita si celorlalti, de aceea mi/am permis sa postez aceasta scriere a ta pe Polimedia, sper sa fie o surpriza placuta. La multi ani.

Mikka spunea...

Oaaaaa! Ia uite ce de frumuseti aici! "Cinteze si pitulici"...
Irisi albastri si mov si galbeni si trandafiri roz...
Draga mea draga Anonim (da yo stiu cine:)) ) Multumesc de frumoase urari si ganduri bune.
Stii ca si eu te iubesc... multi ani!

Mikka spunea...

Ajnanina draga, ce mesaj stralucitor! Si bunatate peste alta...
Cafele mii de ani de-aci incolo vom sorbi, si indelug vom povesti,
in timp ce altii vor gusta, s-or bucura de ce-or "ceti"...
(sorry, yo n-am nicio vina, dar desertul ala e inspiratie pura...)

Mikka spunea...

Gabitza draga, raza frumoasa si luminoasa, asa sa fiu, sa fii, sa fim! Peste mia de ani...

Mikka spunea...

DoarTu, draga mea multam de dulcele glascior "auzit" asa, in scris... Din partea unei scriitoare publicate si in curand ilustrate - viitoare ilustra - urarea e o gadilitura tare palcuta... Veselie si tie, draga mea, tot timpul... si DANS!

Mikka spunea...

Draga Astharte, prietena de departe, si totusi asa de aproape...
Multumesc mult de gandul bun, de urarea luminoasa. Si tie tot asa sa-ti fie, cu asezare spornica acolo unde iti va fi mai placut si bun, pentru tine si bobocii tai de trandafir...

Mikka spunea...

Draga MikaelEon,
Mmmmm... Mi-ai taiat si tu rasuflarea, de doua ori.
O data, pentru cum ti-a "picat" povestea. Nu as fi crezut ca-i chiar asa. Nu povestea, ci cum ai primit-o. Pentru ca da, si eu asa o simt. Tare. Dar nu ma epuizeaza, dimpotriva. E un soi de transa, din care ies si eu uneori tremurand, dar imi e bine... Incep sa scriu si "mana" se duce pe fir, incercand sa se "tina" de ceea ce traiesc. Un fel de agatare de poveste... Asta e, e doar Inspirul... exact ce am pus si in poveste. Eu sunt doar fluierul prin care se canta. Si din pacate, prind putin, ciuntit, nu pot inca sa pun in scris cum e, de fapt... Dar voi invata si asta, Cantaretul...
A doua oara, supriza, da, si inca cum, cu Polimedia. Habar n-aveam de asta...
Doar ma gandesc ce or zicea oamenii aia, de poveste, ca nu-i literatura... Eu nu sunt scriitor. Sunt povestitor... Daca insa or prinde, ca tine, intelesul, atunci e mare bucurie, mare intr-adevar.
Multzam de toate, multi ani si tie!

Lisandru Cristian spunea...

LA MULŢI ANI, Mikka! Îţi trimitem gândurile noastre bune şi îţi dorim numai fericire...

Mikka spunea...

Multumesc mult, draga Chris, si voua multa fericire si libertatea de a va bucura unul de altul, o mie de ani!