joi, 12 noiembrie 2009

Sunt o piatra

...

foto



Am ajuns la concluzia asta.
Da, sunt o piatra.
Nu sunt om...

De la o vreme, sunt oameni care zic despre oameni niste lucuri... Asa de multi le zic, asa de cu patos le zic, asa de des le zic, asa de la fel, ca eu incep sa cred ca stiu ei ce zic, acolo...
Acei oameni vorbesc de "toti oamenii."
De "toata lumea".
De "cu totii". Sau de "nimeni"...
Sa va zic:

"Toata lumea in tara asta fura. "Nimic nu merge in tara asta." "Toti oamenii se vand." "Nu mai exista sentimente, cinste, corectitudine." "Nu se mai uita nimeni la cel de langa el."
"Toti mint, toti sunt fatarnici, invidiosi..." "Totul e la taraba."
"S-a pradat tara/lumea de bine."

Nu ma regasesc in astea. Nu ma incadrez in toti oamenii astia. Nu pot sa simt si sa traiesc asa. Dar or fi stiind ei ce zic, atatia...
Asa ca am ajuns la concluzia ca nu sunt om.
Sunt o piatra.

Nu ma simt innebunita de criza. Am avut si pana acum o multime de vremuri grele. Da, am fost si fara servici, si fara ce manca. Nu mult, dar stiu cum este. Vin dintr-o vreme in care oamenii mai poarta rani din razboaie autentice. In care clipa de viata cantareste greu si nu-i dau cu piciorul, privind la noroaie iluzorii... Stranuturile de azi, atat de trambitate si purtate din foaie in foaie, din gura in gura, ma lasa rece.
Sunt o piatra.

Mi-am inchis palmele spre cersit. Faptul ca unii si altii nu-mi dau tot felul de atentii, ca nu fac special pentru mine nu stiu ce drept, ca vor sa ma calce pe nervi, ca-si inchipuie ca masura mea e data de vreun statut social, categorie politica ori putere de cumparare, ma lasa rece.
Sunt o piatra.

Nu ma intereseaza daca guvernul o sa dea sau nu ceva. Nici daca s-au rasturnat nu stiu cate masini azi-noapte, s-au taiat si s-au rupt vreunii, s-a imbogatit ori s-au jefuit vreo altii. Ma lasa rece.
Sunt o piatra.

Nu ma misca numarul gropilor din Bucuresti. Nu le numar, adica, iar, in fiecare zi... Nici cate semafoare sunt defecte, nici traficul imposibil. Ma lasa rece. Prefer sa-mi caut drum, alaturi de atatia alti mergatori la servici, pe cel mai rapid traseu, care difera din cand in cand, in functie de zi: soare, ploaie, ceata... astea conteaza mult cand vrei sa te "strecori", sa te "rostogolesti". Intr-un fel, I'm a rolling stone...

Nu citesc ziare. De nici un fel. Nu ma intereseaza cine ce a facut si nu a facut, ce vedeta s-a maritat ori dezinsurat, cati copii a facut, cu cine, ce masina/casa/nevasta/sot/look si-a tras... Ma lasa rece.
Sunt o piatra.
Dar stiu cum e sa se aprinda inca o faclie pe cer, o stea, cum a fost acum doua zile. De aia sunt piatra. Sa privesc cerul si sa-i stiu schimbarile din compozitie...

Sa nu mai zic de gripa. Aviara, porcina... Va zic de acuma ca urmeaza gripa canina si cea pisiceasca. Pentru ca rate, gaini si porci cresc putini, dar caini si pisici au mai multi, au si aia da la oras. Trebuie un segment de piata mai mare, trebuie vandute mai multe vaccinuri... Nu ma vaccinez. Nu ma reped la nu stiu ce pastile. Incerc, dar nu pot. Tot rece. Tot piatra sunt...

Nu ma impresioneaza plangaretii. Nu ma refer la cei ce scot din ei, din rana, durerea, si o lasa sa curga. E firesc sa versi, sa dai afara... Dar pana la o margine. Nu toata viata. Fiindca mai e de trait, acolo, ceva...
Ma impresioneaza cei care incearca iar, si merg inainte, cu rani cu tot. Uneori ca taurul din arena, cu toate tepusele alea infipte in el. Acolo da, acolo ma misc, ma aprind, sunt gata sa mor si sa inviez cu omul ala, incercand sa iesim impreuna din umbra durerii.
Altfel, cei ce se plang si nu fac nimic sa schimbe, nu ma impresioneaza. Ma lasa rece.
Sunt o piatra.

Care nu prea are timp de pierdut cu numaratul gaurilor. Ca piatra, sunt supusa degradarii fizice, voi deveni candva nisip...
Acum e momentul sa simt cum e sa fii viu.
Sa nu va amagiti. Pietrele sunt vii. Pe o planeta vie. Daca stai pe pamant, ca mine, auzi inima Mamei Pamant.
Acum e momentul. O piatra isi tine bine in inima ei de piatra pretioasele bucurii. Ploile care dau viata pamantului, soarele, vantul, padurea, vietatile...
Rasul copilului ce o loveste, cand incepe a merge. Cantecul fluierului. Glasul si tacerea.
Si uneori, cand are sansa sa fie mai mica, poate sa guste zborul, aruncata in cer, poate sa cada si sa se scufunde intr-un lac.
Desigur, astea sunt chestii grozave pentru o piatra...

Dar asa... pentru oameni... pentru toti oamenii... nimic... nu mai... gata.
.

15 comentarii:

CELLA spunea...

piatră dragă, vrei şi nisip(ul) din clepsidrele mele?
am fost cîndva piatră... sunt nisip şi am să ajung o perlă :)
în scoica ciudată în care mă (re)nasc mereu e loc destul
haide, piatro, doar ştii că nu suntem singure

Cami spunea...

Asta da strigare..
din taramul pietrelor..pupici
Camelia

ajnanina spunea...

adica vrei sa zici ca de la o piatra am (re)invatat eu alea-alea in primavara si vara asta?
poate ca da... nu stiu, granat poate... sau piatra lunii :))

ajnanina spunea...

ce au pietrele in plus fata de oameni:
marcheaza drumurile, le gasesti acolo, scrise sau nescrise si stii ca esti pe drumul bun
te poti aseza o vreme sa te odihnesti, sa iti pui gandurile in ordine
strang caldura soarelui
te poti da cu capul, daca vrei, cat vrei
si altele, nespus de blande...

Anonim spunea...

Acum vreo 5 ani am intrebat "cine sunt "si intrun tarziu am primit raspunsul :nimeeeni . Cum ? Nimeni .Eram derutata ,dar multumita, acum stiam . Sunt nimeni !Cand aud vorbe urate ,nu ma deranjeaza pentru ca nu e nimeni aici care sa-l abuzeze pe nimeni . "Apa trece pietrele raman "PS.Nu stiu sa umblu la calculator si m-am ghidat dupa tabel .Acolo scria si nimeni si atunci ,decat sa nu ajung la voi ,am dat clik pe nimeni .Acum stiti de ce il folosesc pe anonim .Multumesc

Paul Gabor spunea...

Nu s-ar spune, Mikka, nu s-ar spune ca faci parte din vreun catalog geologic. Pentru o dolomita simti prea mult, iar o simpla bordura nu are curajul sa vorbeasca astfel...

Mikka spunea...

Draga CELLA, primesc cu mare drag nisipul acela, perle in devenire...
Sigur ca da, stiu ca nu suntem singure, iar in scoica asta uriasa a vietii este o mare bucire sa fim impreuna!
Asa, de la piatra la piatra:
YOU ROCK!

Mikka spunea...

Draga Cami,
Pupici zdddddrrraveni, de la o piatra adevarrrata!

Mikka spunea...

Ajnanina draga, pai tocmai de-aia... De-aia, ca nu imi pierd timpul cu ne-buneli, ci cu chestii nebunesc de frumoase, de aia s-a facut asa, ca daduram - ne ciocniram - una de alta, in acest an minunat...

Mikka spunea...

Draga Paul, acu', daca ai zis asa, oi fi stiind tu ce stii....
Da, nici dolomita, nici bordura...
Poate roca vulcanica. Inca "activa". Din cand in cand ma scutur si mai dau de pamant cu praful, inclusiv praful care se tot incearca a ni se baga in ochi.
Numa' ca nu tineeeee...

Or fi borduri din granit, fratele meu din miezul vulcanic, dar eu, desi sunt rece la atatea de-astea, nu m-am facut pres sub picioarele altora. Nu mi-am stins inca flacara. Si daca simt ca ma misca o cauza, sunt acolo, foc, intr-ansa...

Mikka spunea...

Draga Anonim, draga "nimeni"....
Asa e, bine ales. In engleza, "nimeni" este "nobody". No- body. Nu (e) trup. Nu trupul...
Normal, asa cum se cuvine Celui Fara Trup.
Anonim. Nume fara un nume a-nume...
Orice nume ai da, oare poti cuprinde Fara-Trupul?

Anonim spunea...

Multumesc . Cred in visul nostru ,vor veni vremurile (daca nu sunt deja )in care si pietrele vor vorbi .Calatorie placuta si binecuvantata .Simt ca ceea ce faci e spre binele tuturor si am un sentiment de "asa sa fie ".Mesajul tau sa ne atinga inima . IUBIREA

Leo spunea...

Monologul pietrei a umplut golul acestei zile de luni ! Pretioasa piatra nedescoperita ! Ma bucur ca nu esti om ca "toti oamenii" !

Mikka spunea...

Drag Anonim, asa este, pietrele vorbesc. Si se misca. Ele traiesc...
Si respira, ca si noi, iubirea.

Mikka spunea...

Draga Leuto, pai da!
Nu sunt... Si inca ma mai fac si mai "ne"... Vom face un club, cine stie? Clubul pietrelor care tac si cand vor, fac si galagie!