luni, 12 octombrie 2009

Primul vis. Lupul Alb

...


In lumea asta intram usor in copilarie. In vis, faceam si desfaceam. Schimbam si croiam lumi...
Parea o coborare sau o iesire in sus, in necunoscut. Habar n-aveam ce faceam. Sau aveam, dar nu asa ca acum. Ce complicati sunt adultii! Au nevoie de teorii ca sa priceapa si pe urma sa faca ceva, ca sa fie. Mult mai castigati, de o mie de ori, copiii, care sunt cum si ce vor ei, scaldati in inspir...
Visatorul e mag. El ajunge, in inchiderea ochilor sau chiar cu ochii deschisi, la portile nestiutului, trece de ele si intra in laboratoarele Creatiei. Unde i se daruieste, iar si iar...De aici aduce cat poate purta cu el, cat poate duce, cat intelege, in lumea de zi cu zi, si numeste darurile inventii, descoperiri sau chiar miracole.
Cand te deschizi spre sursa Inimii, incepe o alta viata. Incepi sa vezi. Si asta schimba tot...

Omul din fata noastra e strain de aceste locuri. Venind din neamuri amestecate, din trei continente, ne arata cum sa intram in vis si sa citim trecutul si viitorul, care sunt de fapt fete ale singurului timp: acum.
A trebuit sa vina el, "din afara", sa ne aminteasca de Lupul Alb. Incercand sa se prinda cumva de lumea noastra, prin "cordonul" Inimii, care ne leaga pe noi toti, a intrat in lumea de vis si a cautat radacinile neamului nostru. Si cine i-a iesit in cale? Animalul de putere al strabunilor nostri: Lupul Alb. Nu stia inca de daci, de Zalmoxis... A intrebat daca pentru noi Lupul Alb inseamana ceva, fiindca lui i-a aprut "in cale" un lup alb....
Ha! A trebuit sa vina el, de acolo, din Nordamerica, de unde alti oameni cinstesc Lupul Alb in traditiile lor, si sa ne intrebe...

Prima intrare in visul "de vazut". Imi este cam frig si ma intind pe saltea, ma infund in moale, sa ma incalzesc... In spatele ochilor inchisi imi e intuneric. Toba incepe sa bata si imi pune sangele in alergare. Alerg pe dinauntru si ma vad alergand... In pestera in care urmeaza sa vedem e intuneric. Nici un semn, nici o poarta, nici o grota. Ma invartesc, caut pe langa peretii reci. De obicei vad luminos, acum e intuneric... Simt la picioare miscare, ceva cald, viu... Misca ceva. Ma impinge in picioare un corp cald, imblanit. Din calatoriile pe care le fac in ultima vreme, m-am obisnuit cu tot felul de "aparitii", dar asta e stranie. Simt mai multe prezente si incerc sa vad in intuneric. Vad ceva. Luminite albastrii. Simt moale, umed. Bot de animal, care ma miroase, ma impinge. Se freaca de mine. Sunt mai multi... Merg pe un soi de margine pietruita, pe langa perete. Incep sa vad, parca in penumbra... Un tunel in pestera, spre niste pietre mai inalte. In dreapta, perete de stanca si niste muchii de piatra, care fac spre stanga, in jos, carari spre subteran. Din radacina pietrei tasneste o apa inspumata. Curata, cristalina, cu spume albe si curgand in multe directii. Parca toata podeaua de piatra a pesterii e plina de apele astea care curg cu viteza si cu zgomot. Nu-i furie, e doar viteza, chiar un pic de veselie, asa pare murmurul asta. Cu exceptia locului in care stau si a drumului pe langa perete, e curgere de apa peste tot. Langa mine, la picioare, se tot invart si se freaca de picioarele mele trei lupi albi. Cu ochi albastri. Ma uit la ape, ma uit la ei, iar la ape... Nu am gasit altceva aici, unde trebuia sa gasesc un dar si sa-l iau, ca semn al inceperii unui proiect, al intoarcerii vietii inspre menirea ei, al desfasurarii unui drum, al facerii a ceva nou care ne pune in valoare calitatile.
Ma uit la cei trei lupi si la apele care curg si inspre stanga si inspre dreapta, si peste tot, limpezi, puternice, alb inspumate...
Si mi se lumineaza mintea... Doamne, multumesc pentru dar! E cel mai mare, ce il puteam primi acum!
Lupii stiu ca am inteles si se trag inapoi, pe drumul pe care am venit, strecurat, pe langa peretele pesterii. Merg in urma lor, ies in pragul deschiderii intunecate. Apele se imprastie in toate directiile.
Apa. Sangele Mamei. Inspiratia. Forta inspirului, care hraneste orice, pe pamantul asta, face sa nasca si sa creasca. Rodirea. Creatia. Peste tot...
Si mai ales, Dumnezeu cu chip de femeie.

Si mai ales, lupii albi. Calauzele mele spre seva asta, care se trage din adancurile acestui pamant.
A trebuit sa vina un om cu parul alb, vorbind si rostind primele lui cuvinte romanesti - iubire, bine, multumesc, - ca sa ne aminteasca de radacini...
Radacini comune cu ale altor neamuri.
Lumea e rotunda, frumoasa si magica.
.

17 comentarii:

ajnanina spunea...

ai ajuns la izvorul povestilor de putere...
apa vie, ce ti-a fost oglinda...

salutari boturilor pufoase, eu i-am vazut mai de departe :))

ajnanina spunea...

nu stiu daca ai vazut...

http://mossdreams.blogspot.com/2009/10/glass-of-words.html

Mikka spunea...

Ajnanina draga, am vazut aseara.
O sa intru si eu la Robert, sa comentez. Imi place cum incearca ei sa inteleaga romanii. Si imi place si Tulburelul...
Recunosc jocul magului, ca un copil, si totusi ca si Merlin.
La izvor suntem toti primiti, si de fapt mergem acolo tot timpul, dar iata ce bine e sa o faci constient.
Si e bine si la fantana de ciocolata... :))
Cred ca putem sa lansam un produs, o ciocolata cu povesti, pe langa povesti cu ciocolata...

Anonim spunea...

“Ne-am nascut in miez de noapte si lupoaicele ne ingrijeau / Dimineata in urlete de lei ne-au fost date nume” spun primele versuri din imnul cecen. A fost ales reprezentant national de ceceni cu toate ca ursul este mai puternic, iar tigrul mai feroce, tocmai datorita acestei dorinte nestavilite de libertate ce prevaleaza la acest animal. Nu veti vedea niciodata lupi dresati sau imblanziti total. Iar cecenii, popor vechi de peste 3000 de ani, pretuiesc libertatea."

Chiar ieri ma plimbasem pe o revista mai ciudata si am "retinut" acest fragment care s-a lipit ca o manusa de legendele tale. E o minune, odata cu lasarea racorii peste noi... Se aduna lupii.. La mine miros zapezile. Si iti spun La Multi Ani! Mai tarziu, dar urarile sunt valabile...

Mikka spunea...

Draga Paul, nici nu stii ce ma bucura cuvintele tale. (Sau poate stii :))) ).
O data, pentru impartasirea acestui fragment. Care cuprinde multe, de la libertatea unui popor, pana la asemanarea cu simbolul neamului nostru si pana la sincronicitate...

A doua oara... Multumesc de urari. Asa cum ziceam si in in poveste, fiecare zi este a mea, caci sunt in ea si traiesc. Deci nu-i deloc tarziu.
Ti-am vazut zapezile. O sa-ti scriu si eu, cand ajung acasa.
Legendele vin in sfarsit sa-si ia locul potrivit in viata noastra: acela de a ne inspira si imputernici. Se aduna lupii, vine albul... Mie imi plac grozav zapezile. Inca le mai stiu...
PLacute drumuri printre ele sa ai...

ajnanina spunea...

ma gandesc la ei, lupii aceia frumosi...
ireali, cu labele lor albe si curate si cu boturile calde... fara mirosul acela de fiara...
cu alergarea alunecata si chemarea cantata...

Mikael Eon spunea...

O poveste frumoasa, e bine ca te/a calauzit lupul alb in drumetia ta pe taramul imaginatiei. Lupul alb e intuitia, cel putin in interpretarea mea. Intuitia e singura unealta care ne/a fost data in explorarea spiritului. O seara frumoasa, Mikka!

Mikka spunea...

Da... Ajnanina draga, si mie mi s-a parut straniu ca nu simtem miros de fiara... Chiar daca in ultima vreme am inceput, in sfarsit sa simt si asta, mirosul..
Erau intr-adevar blanzi si in acelasi timp puternici, insistenti pe ce voiau ei sa faca: sa ma indrume. Si lumina aia abia zarita era de la albul lor, un alb-albastriu...
Cred ca-mi vor fi ghizi in lumea de vis. Ca si cerbul...

Mikka spunea...

Draga MikaelEon, cam asa vad si eu...
Intuitia, "into", inauntrul... Ghidul si puntea spre izvor, spre InSpir(it)...
Si tie, o noapte de vis iti urez!

Leo spunea...

Ce minuneee...
Eu cred ca si lupii au visat un Visator cu suflet frumos !

...De aceea, Visatorul nu se plictiseste niciodata cand e singur, pentru ca el nu e niciodata singur.

Mikka spunea...

Draga Leuto, ai vazut...
Da, Visatorul e daruit cu asta. El nu e niciodata singur, desi poate fi solitar.(Ca un diamant... :))) )
Lumea este o minune si nu se poate plictisi, pentru ca este in entuziasm, in entheos - Divinul intru el... inspirul il umple, si Visatorul incearca, pe cat poate, sa scoata intr-un limbaj comprehensibil ceea ce vede...
Plina te entuziasm sa fii!

Leo spunea...

Acum sunt ! Si te imbratisez !

Mikka spunea...

Asaaa! Minunat, draga mea!
Si yo te imbratisez mult-mult si tare-tareee!

DOAR NOI spunea...

Divin... putere... echilibru...alb ... puritate... drum spre fiecare în adânc.
Lupii călăuze.
Frumos Colţ Alb!

Anonim spunea...

Nu stiu daca va "cunoasteti"...
http://lianadelaselva.wordpress.com/2009/03/22/peru-lec%c8%9bia-1-unde-te-grabe%c8%99ti/

Mikka spunea...

DoarTu,
Multzam de trecere si de vedere.
Calauze de minune iti doresc...

Mikka spunea...

Draga Paul,
Multumesc si aici, mi-ai facut mare bucurie.
Sa ti se intoarca inmiit!