vineri, 22 ianuarie 2010

Crazy people

.
Imi povestea ca se simte floare uscata. Rupta si aruncata pe marginea drumului. Trecatorii nu o vedeau nici macar cat s-o dea mai incolo cu piciorul.

M-am uitat la ea. Ayyyyy, Diocitoooo! Que mujer!
Daca s-ar vedea!

Ei, si daca? Ar trebui sa se vada cu alti ochi.
Ochii aia....  In care sta Frumusetea.
Aia din ochii privitorului.

De ce, Madre de Dios, de ce nu se vad oamenii mai repede? Ca se face atata risipa de timp...

O sa le fac rost de o gradina. Sau macar o pasune. Sa ii dau cu capul, cu fundul, cu burta, cu spatele de pamant, sa se trezeasca. Sa se bage cu totul acolo, in burta Mamei, sa li se deschida inima si ochii.
Cand o sa galopeze in ei seva aia, care le rascoleste sangele de li se urca in inima si-n obraji si le iese prin ochi, or sa se vada.

Pfffaaaaa! Sa se faca odata verde, sa dam drumul la dans!
Cred ca o sa ne trebuiasca mult spatiu, va fi multa lume... Probabil vom incepe cu Valea Cerbului.


 Pana atunci, un pic de practica, asa, de o micuta incalzire:



.


.

9 comentarii:

Leo spunea...

Un pic de apa vie la radacina si sa vezi cum se invioreaza floricica ! Altfel arata florile uscate, maracinii, adica.

Leo spunea...

...si un mic dar : http://secunde.com/2010/01/22/premii-pentru-copii-cuminti/

ajnanina spunea...

hi, hi, multumim de incalzire!
te si vad in Valea Cerbului cum dai cu lumea de pamant :))))

iar sub influenta poeziei din postarea anterioara, imi imaginez si cum trece prin vale Cerbul acela... sub ochii uimiti ai florii de care vorbesti... indiferent cine ar fi ea, oricum, cunosc specia... :)

Mikka spunea...

Draga Leo, floare frumoasa si dulce...
Apa vie din asta ai si tu, si atata de dat, si atata si dai!
Sa-ti fie izvorul mereu plin si bucuria pe masura.
Multumesc de dar. Nu-l merit... nu-s scriitor, nici copil cuminte.
Dar iau de aici bucuria intalnirii cu tine si a primirii darului de la sufletul tau cel frumos.
Multumesc, Frumusete!

Mikka spunea...

Hi, hii, Ajnanina draga!
Ooo, daaa, abia astept. Ma dezmortesc abia, sa vedem ce urmeaza...
Cat despre cerb... ha, nu stiam de ce imi venise asta, cu Valea cerbului. Poate unde imi vedeam locurile dragi pline de oameni dragi. Dar vezi, tu ai vazut mai bine, mai departe. Ma gandesc acum si eu la Cerb. Un fel de cerb, si inca un altul...
Doaaaamneeee! sa fie asta Cerbul de Foc, ala de la noi?
Nu degeaba e in drum spre Omu, spre OM... Posibil ca Cerbul sa vina acolo sus.
Hm... acu' ma gandesc si eu la ce am scris... ca atunci cand am facut-o desigur ca nu gandeam, eu asa pun povestile, din ne-gand...
Si oare de acolo, de sus, din Kogaion, sa vina si la noi purtatorii de stele?
Hmmm... Ma gandesc la noapte. De fapt, nu. O sa deschid fereastra, sa zbor un pic pana acolo, sa vad...
Pna atunci, o zi de mare frumusete iti doresc!
Eu deja petrec, sunt in cantecul asta al aducatorului de ploaie. Yanni, dragoste...

Anonim spunea...

Am făcut încălzirea pe ritmurile propuse de tine şi am băut ceaiul cu aceeaşi plăcere ca de fiecare dată.

Flori proaspete şi pupici geaninoşi las cu mare, mare drag.

petra spunea...

Yanni ......pe urma am ajuns la Tarkan si iar la muzica lui Yanni si deodata m-am ridicat in picioare , cat mai pe varfuri, am intins bratele si am pasit in dans ,fara minte ,insotita de Spiritul Dansului .Am colorat rotund inauntru si in afara Floarea sufletului meu , dragostea, bucuria , frumusetea ,... Imbratisari de curcubeu . Era si timpul sa invat sa traiesc ASA .punct :)

Mikka spunea...

Draga Geanina,
Ma bucur de vizita si de insotirea la "incalzire".
Si imi place grozav noua ta casa si mai ales noul nume. Sa fie intr-un ceas bun!

Mikka spunea...

Draga Petra,
Asa o veste merita sarbatorita!
Dansul spre atingerea Varfului... Ce minune! Si vezi, doar un pic a trebuit, ca sa iti amintesti, nu sa inveti... Amintirea artei de a trai.
Sa ne bucuram, asadar!