miercuri, 6 ianuarie 2010

Fire de nisip

.





Mai sunt inca multi ce-si pierd timpul vietii cu ingradirile. Ca si cum ar putea sta vreuna in calea marelui tavalug...
Pana la urma, tarana una, lumina alta...

Ma uit si ma uit... si ma uit pe mine...
O sa ma uit de tot, sa se aleaga bobul de neghina.
Desi si neghina, ca si bobul, din acelasi pamant... cu acelasi soare si cu aceeasi apa se adapa.
Doar painea... doar painea le osebeste.
Pana la intoarcerea lor in pamant...
De unde iar vor iesi. Poate floare. Poate brad. Poate pasare. Poate om.
Pana la urma... Totuna...
Tot una...





Aseaza-te aici, iubite.
Pe palma, daca vrei sa te mangai, pe spinarea mea daca vrei sa mergi si nu mai poti...

In timp, din copila ne-buna de nimic s-a destramat totul si s-a dus pe apa.
A ramas arsura de soare, bataia de ploaie, slefuirea de vant...
Mi-s dragi toate astea.
Moale de era drumul, ramaneam acolo, in noroi.
Asa, piatra s-a pus sub picior si am putut merge.
Mai buna o piatra, o treapta, decat moliciunea si adancul noroiului.
Mai bine zdrelit decat scufundat...
Ma uit la aripile cate unuia si imi cer iertare pentru zborurile nefacute.
Aripile mele, aripile lor...
Suntem atat de legati unii de altii, desi pasim ca si singuri...
Aripa unuia tine pe a altuia. Ori o trage in sus, ori o da in jos...
Zicea odata femeia aia frumoasa ca unul paseste pentru mai multi.
Asa e. Dar paseste nu doar in sus...
De aia imi cer iertare aripilor mele, ca nu le-am cinstit prin curajul aruncarii in gol.
Ele stiu ca pot sa zboare, eu nu... ori nu am crezut.
Eiii, dar acuma...
Acum iar stau pe marginea stancii, aici, in varf.
Ma tot misc, ma tot umflu in pene, incercand sa aman. Stiu ca-i o prostie, dar inca nu-mi cred de tot desfasurarii aripilor mele.
Of, Doamne, nici cand vad?
Stii Tu bine...

Eu... eu nu mai vreau sa stiu.
Vreau doar sa zbor.
.

11 comentarii:

ajnanina spunea...

aripile se bucura cand le exersezi si de pe o ramura pe alta... si prind putere si dragoste de zbor.
inainte de marea plutire, ele vor sa te duca prin toate locurile dragi... chiar daca inaltimile nu sunt atat de mari cat ar putea ele zbura... din fiecare mic zbor ele aduna putere... din fiecare trecere peste ingradiri...

se bucura si cand cineva mai mic vine si cauta adapost sub ele, pret de o respiratie sau un vis...
si puterea lor sporeste, mai supla si mai tandra...

chiar si imbratisarea tot zbor e...

Leo spunea...

"De aia imi cer iertare aripilor mele, ca nu le-am cinstit prin curajul aruncarii in gol."
Si eu imi cer iertare pentru ignoranta mea. Am descoperit si eu, de curand (un pic de tot, dar e un inceput bun...), ca pot sa zbor. Si, inpreuna cu cealalta pereche de aripi, pe langa cele ale mele, am decis sa zburam curand. Sa ne aruncam de pe varful stancii. Unii ar putea-o numi nebunie, dar eu spun ca e cea mai lucida stare a spiritului.
:)

Leo spunea...

"impreuna", am vrut sa zic. M-am gandit la zbor si m-a luat curentul, hihi !

orianda spunea...

vreau si eu sa zbor! Sa devin un om mai bun! Sa ma inalt inspre desavarsire, sa iert si sa iubesc!
Un articol extraordinar!

ajnanina spunea...

si-am mai trecut, putin, pentru zborul de seara, cel din preajma visului...

petra spunea...

Depindem de aripi ? Poate ...din partea mea de aripa esti in zbor,deasupra,curajoasa,si concentrata pe EL .Din partea de aripa iris esti zborul cel vrea sa-l urmeze acum . Lanseaza-ti chemarea , noi suntem gata de zbor

Mikka spunea...

Ajnanina, ce bine stii tu zborul... in multele lui feluri...
Sa ne desfasuram impreuna, aripa cu aripa, inaltime cu inaltime...
Asa, cu bucurie!
In multe inlatimi, mari si mici.
Si dansul este un zbor...

Mikka spunea...

Leuta draga, deci stii... Bun regasit aici, intre nebunii zburatori... Sa ne aruncam! Mult mai mare e placerea tinerii in zbor decat teama din inceput.
Vant prietenos si vreme buna!

Mikka spunea...

Orianda draga, minunat!
Atunci nu ramane decat sa-ti dai drumul! Orice te tine de picioare, de maini, de orinude, lasa sa cada. O sa vezi ca starea noastra fireasca e plutirea pe inaltul bucuriei.
Asa sa-ti fie!

Mikka spunea...

Petra mea draga, nu stiu daca depindem... Poate ne cresc din inima si nu stim decat ca le avem asa, dintr-o data.
O sa strig in curand, sa ne lansam in zbor, mai intai lin, apoi sageata la firul ierbii si la fatza valurilor.
Mamaaaaa! Tineti-va ca veniiim!

Mikka spunea...

Ajnanina draga, si eu revin...
Sa-ti spun ca-mi place grozav noua poza...