Zile de vacanta (1)

.

 sursa foto

Vacanta mi-a dat niste zile in parcuri. Cu soare, cu umbra si iarasi cu soare. Mult soare. Mult, cat sa trag si sa adun din belsug, desi tot nu ma satur.

Am fost intr-o zi langa apa, am stat si m-am lungit pe pamant, m-am facut verde in iarba si am adormit. Si doua salcii prietene mi-au cantat, de m-au tras in sus intre ramuri, si de acolo am fost si albastra si alba, plutind un pic peste lac... Si de bucurie, am cantat si eu salciilor, si apei, si luminii...

Si azi dmineata, mergand iar prin parc – prin cel mic, de aproape de casa -, m-a prins podul si m-a tinut de amandoua mainile. Si am stat acolo, pe pod,  adunand dintre clipociri cate o lucire, pana cand apele de jos, oglindind cerul, au spalat apele de sus si au dat la o parte albul norilor. Eu vedeam numai apa, cum se clatina, clipoceste si luce, adunand scantei de scantei, valurind, ca si cum ar fi fost o suflare si s-ar fi facut foc... Si s-a facut carare de lumina, miscand intre ape, si lucea de-ti lua ochii... Ii lua si-i ducea sus, suuuus, in soare, sa tot tragi din lumina, sa sorbi, sa te saturi... Oh, cum poti oare sa te saturi de soare? Nu de arsita, de lumina eu zic, cum poti oare?

Si azi, a cincea zi de vacanta, dupa ce in a treia cantasem pe mal si primisem asezarea de liniste acolo, in piept, drept in miez, azi a fost luminarea. Pentru ca de la prima privire a apei si pana la stralucirea de soare, palmele mai intai, apoi fata, apoi spatele, apoi tot corpul, au vibrat cu putere.
Nu, nu e doar de la mersul mai mult pe pamant, ori de la sorbitul soarelui, ori de la cand si cand exersatul taichi... E iarasi umplerea cu lumina, asa cum o stiu, de demult si de mai incoace.

Eh, si pe urma am fost la cumparaturi. Tot in liniste, in acea asezare a fiecarei miscari ca si cum te-ai lasa sa simti cum totul se misca in tot... Imi place grozav cand se intampla asta. Liniste densa, puternica,groasa,  liniste "consistenta" as zice, in timp ce cutreier prin supermarket, aleg, pipai, pun, las, iau, platesc , plec la microbuz, urc, calatoresc, cobor, merg spre casa, ajung, intru.

Si in tot timpul asta, in toata linistea asta, lumina aia de pe pod sta inca in trup si vibreaza.

Oh, da! Si acum, mai pe seara, ca sa pun un fel de gaz peste foc, am dansat pe muzica asta , gasita la CELLA, si am mai tras o portie de 24 de forme.

Sa mai dorm? In vacanta??? 
.