miercuri, 30 martie 2011

Mi-e dor de mine...

.
.

Mi-e dor de mine...

Ma rasucesc in frunzele de anul trecut,
iesite cu bine din iarna,
amestecate brun in firele verzi
ale ierbii de anul trecut...

Ma rasucesc pe pamant
ca un sarpe
cautandu-mi inceputul...
Nu ma gasesc asa repede, asa bine
Mi-e dor, mi-e dor rau de tot de mine...

Stau in camera mea plina de liniste
infasurata in patura calda, colorata a pamant
Mi-e un pic inca infiorare si mi-e dor,
mi-e dor de mine.
Cobor incet inauntru, imi plec capul,
ma scufund, cerand inca o data sa ma des-fac
Din asa-ul de-acum.

Mi-e dor de cand calaream pe spinarea soarelui
Si cantam ca o frunza verde si dulce
In gura iubitului meu,
Intre buzele lui care povesteau
Despre facerea lumii si despre zei...
Zeii care munceau pamantul,
Aveau dureri si bucurii
Si invatau sa se dea pe ei insisi lumii
Nascand porumbul, nascand oamenii.

Mi-e dor sa cant iara tare, pana departe
lovind cu palma in coapse, in pantec, in piept,
facandu-ma toba, fancandu-ma fluier
facandu-ma frunza verde si dulce...

O sa ma scot din culcusul paturii calde,
o sa mai ies o data in frigul lumii,
sa spulber zapezile cu talpile goale.
Acolo, nu foarte departe, e un foc.
Si langa el mai sunt inca
Oameni care calaresc pe spinarea soarelui.
.

8 comentarii:

29decembrie spunea...

ai spus-o incredibil...

ajnanina spunea...

lumea inca te vede calare pe soare si vibrand dulce verde de frunza... si se minuneaza ca pana acum nici nu vedea nici nu auzea nici nu credea asa ceva...
iti multumesc, iti multumim ca arati asa, ca arati asta...
ca intinzi degetul spre lumina, amintindu-ne de existenta ei...

Mikka spunea...

draga 29decembrie
:))...

Mikka spunea...

Ajnanina,
O sa calarim pe spinarea soarelui. Doar un bob zabava, sa-l prindem iar...
Se pare ca firul povestilor e tare bun la asa ceva...
Intrebare, acum, ca inca nu-mi amintesc prea bine: Nu-i asa ca asta seamana un pic, un piiculet, cu calaritul vulturilor? pe cand eram copii...

ajnanina spunea...

Mikka, soarele se tot ascunde si tare mi se pare ca vrea sa se joace... doar ca se lasa prins mai greu asa, cu ,,du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace"
si da, vulturii sunt etapa intermediara...
dupa ce au fost bine hraniti cu povesti, chiar aripile lor ne poarta pana la soare...

Mikka spunea...

hmmmm... gata, am rugat vulturele sa faca bine si sa zboare la soare, sa-l ceara mai mult, sa-ncalzeasca o data lumea asta. S-or dezgheta cele ce sunt mai bune dezghetate...
Cu exceptia inghetatei, tare buna dansa, sub orice forma si combinatie...
Si asta ma duce... la mare!

Dili spunea...

Mikka draga, e si poezia mea, multumesc............. Te imbratisez!

Mikka spunea...

Dili draga, suflet frumos... daca-i asa, sa fie regasirea de tine repede si buna, sa calarim iar pe spinarea soarelui.
Iata, zorile se apropie si se deschide curcubeul... Sa intram in zbor prin poarta lui!