joi, 11 februarie 2010

De dragoste...

.
Azi, iara copy-paste:
De dragoste, de dragoste multa de tot, de la Henri Gougaud - "Cele sapte pene ale vulturului" :


"In susul potecii aerul era imobil, dulce, simplu, si limpede. M-am oprit. Am privit apa in jos, in scobitura sa vulcanica. Lumina ei s-a facut imediat mai binevoitoare. O pasare s-a azvarlit catre suprafata albastra. Apa de-abia s-a emotionat. Mi-am spus: "Uite ca rade." Am coborat panta. Pasii mei au trezit pietrele, care au pornit inainte, sarind unele peste altele ca niste fiinte turbulente. Soarele era acolo, deasupra capului meu, razand si el. Inima imi batea tare. Eram ca un copil care merge sa-si ia cadoul.
Ajuns pe mal, un pic de timiditate sfanta m-a retinut. Ma temeam sa fac zgomot. Trebuia sa indeplinesc un ritual si ma simteam stangaci. Am privit iarba care mi-a fosnit: "Hai, du-te, nu e grav, e doar un joc." M-am asezat pe vine, am luat o mare gura de aer, mi-am scufundat capul in apa, incetisor, si am indraznit sa deschid ochii. Pe fund, soarele mangaia nisipul, nisipul scanteia. Gratie talazuirii, milioane de stele se nasteau, se stingeau, renasteau in alta parte. Cum contemplam eu asta, m-am simtit dintr-o data foarte mare, fara intrebari., fara sperante, fara teama, ca un Dumnezeu veghind peste Univers. Apa imi aducea in urechi un freamat de ocean. O clipa am avut senzatia ca maini dragastoase imi pipaie figura, gatul, parul. Mi-am ridicat capul. Am regasit aerul zilei si soarele. Mi-am vazut reflectarea agitata de ploaia de picaturi care recadeau in apa. Nu mai eram decat un omulet. Aproape nimic. M-am frecat la ochi. Muntele, cerul, iarba mi s-au parut foarte aproape, complici, atenti. Am plonjat din nou si am plonjat mereu pana m-am imbatat de aceasta descoperire: inauntru eram un zeu, in afara eram un pitic. Inauntru eram in viata, in afara eram imprejurul ei. Inauntru eram pace, afara eram indoiala. Am coborat catre sat. El Chura ma astepta in fata cabanei mele. I-am povestit ce de intamplase. Mi-a spus:
- Apa este o poarta. Vantul, ploaia, noaptea, zapada, pietrele sunt de asemena porti. Prin oricare dintre aceste porti poti patrunde in pace."

5 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Când se scrie despre dragoste, hop şi eu.

"Apa imi aducea in urechi un freamat de ocean. O clipa am avut senzatia ca maini dragastoase imi pipaie figura, gatul, parul. "

Mi-a plăcut pasajul acesta.
Ce-i drept, când mi-am spălat părul şi apa mi-a chinuit urechile o săptămână nu prea am trăit senzaţiile din fragment.

Pupici geaninoşi peste normă!

Geanina Lisandru spunea...

Iar am postat cu numele vechi.

Cristian Lisandru spunea...

Ia uite-o pe Geanina! Bine ne-am regăsit, într-o lume a iubirii depline... Dragoste să fie, în rest le facem pe toate!

Mikka spunea...

Draga Geanina,
...vezi, apa te-a iubit mai mutl, a vrut acolo, inauntru...
Senzatiile... doar daca te lasi. De tot. De-tot-de-tot.

Deh, numele... conteaza oare, in iubire?
Eiii... da, poate ca la voi conteaza, marcheaza inca un pas.Si ce pas!

Mikka spunea...

Draga Chris,
Ce frumos! O pereche frumoasa in gradina asta, la ceai si cafea...
Dragoste. Atat. Restul... mai e altceva?
Iar de facut... Un Frumos zicea el o data: "Lasa Dragostea sa te faca"...