marți, 9 februarie 2010

Tu recuerdo

.
Nu te ma uita la luna, nu te mai...
Ea te aduna intr-insa, te tine acolo. Omul din luna...
Si eu degeaba incerc sa n-o vad.
Nu ma pot opri s-o privesc, si-mi ninge cu ea si cu tine odata.
Si nu mai stiu daca-mi face bine sau rau.

Nu mai privesc demult cu gura deschisa.
Oricum, te strecori si asa, pe dupa gene, in ochi.
Si nici nu mai merg cu ochii deschisi, doar uneori...
Si atunci ma pandesti, sa te strecori iara.
Si cand rasuflu.
Si cand pasesc.
Si nu mai stiu daca-mi face bine sau rau.


Din cand in cand ma mai clatin
Si imi caut o punte. Mi-o fac lunecat peste mine,
Peste bratele deschise, trecand dintr-o palma intr-alta,
Si la mijloc drept prin inima...
Ma tin de mine sa pasesc usor, usoooor,
Caci peste inima e bine sa treci abia atins, asa, ca in zbor,
Ma tin de mine
Si nu mai stiu daca imi face rau sau bine.

In drumurile inzapezite e un singur fel de urme de pasi.
Pasii tai.
Amintirile iernilor fara ningeri s-au varsat din ceruri acuma, si vin toate
Cand ninge intruna peste zi si peste noapte.
Imi place nebuneste nebuna zapada si caut pe fiece pas
Ma bat pentru urme cu vantul,
Si nu mai stiu daca-mi face rau sau bine.

Stiu doar ca nu mai stiu unde ar putea incepe o lume fara tine.


.

9 comentarii:

petra spunea...

Asa simt : am citit de sus in jos si mai era ceva ce nu prindeam ...atunci am citit de jos in sus . E minunata si curge rotund cu mare iubire .:)mai citesc la ea si mai vorbim de la suflet la suflet (eu sunt tu ) :)

petra spunea...

Intun ing ,yang continuu ,purifica amintirea ,prin schimbarea starii de agregare a apei (sufletul ) ;Dupa apa (3) . Si mai E ceva ..:)

ajnanina spunea...

la ultima luna plina, m-am uitat indelung... ceva imi parea mai neobisnuit, mai multa agitatie...
cred ca Cineva stergea visele de praf si isi facea bagajele pentru a-Terrizare :)
ca am senzatia ca de cand cu viseele astea gramada, nu mai face fatza... si are de gand sa vine si sa negocieze direct :)
asa ca, oftez (a usurare) si magandesc ca de luna viitoare (oare) nu mai trimit visele sus, ci... ?

orianda spunea...

mi-a placut! Si culmea l-am citit de jos in sus si merge mai bine decat inveers! Interesant!

petra spunea...

Pufos, fulguind ,se aseaza necautandu-si locul , caci peste tot lumina este .

Leo spunea...

Bine te-am regasit, Mikka.
Uneori mi-e nu-stiu-cum sa comentez dupa niste cuvinte fermecate. Mi se pare ca suna a gol cuvintele mele dupa. Asa ca pasesc tiptil, sa ascult si eu povestea Povestitorului, dar sa nu deranjez cumva.

Mikka spunea...

Offf, draga Petra, piatra vie...
De la suflet la suflet. Cam asa e lumea... (si vorba aia: "doar sa stim si noi"...)
Mai e ceva. Mai este. Apa vie. Asezata sa prinda, sa mangaie, sa lumineze, asa cum ai vazut.
Si inca mai e ceva...

Mikka spunea...

Ajnanina draga, uneori ma cred in stare sa trag Luna in jos, sa ma uit in ea, sa pun mana... Dar ea sare iar, si ma lasa cu ochii in... Luna. Tot invat iara si iara ca nu eu...
Da. Cred ca o sa fac niste ceai si cafea, pregatite pentru negociere. Sa ajunga asaaaaa, pentru cateva vieti macar... :)))
Cu visele... nu stiu... Vom "vedea"...:)) Oah! deja imi vin niste idei!

Mikka spunea...

Leuta draga, stiu cum e. Si eu ma invart fara cuvinte pe la tine, pe la altii... Asa e, cand dai de Povestitor. Te uiti si... gata.
Esti binevenita oricand. Pentru musafirii dragi am papuci pufosi, ca sa stea frumusel la un ceai si-o cafea, ori sosetute pufoase, sa poata dansa cu ele pe covor... (tot pufos si el, desigur). Uneori Povestitorul vine cu Dansatorul...