joi, 4 februarie 2010

Dupa apa (2)

.
foto

...

Si dormind el asa, dupa ce-si cantase, se trezi in vis...

Pe malul unei ape. Nu o stia, nu o mai vazuse. Avea nisip fin pe mal, si valurile desenau dantele efemere, intr-o miscare ca de respir...
Uimit de nou si fermecat de sunetul acela, omul ramase privind la apa, neindraznind inca sa paseasca in ea, desi il tragea rau de tot...
Pana la urma nu rezista si intra in apa. Incet, pas cu pas, patrunse in racoarea aia blanda si placuta, care-i ostoia focul inimii. Se lasa sa lunece in apa. Maini nevazute il atingeau, cautand anume oboseala si incordarea si topindu-le.
Apa marii - caci mare era aia- il tragea in adancul ei, in mangaieri si in respirul tesut din suflari, una dupa alta, mai mari, mai adanci...
Intr-un tarziu apa-i ajunse la umeri, la gat, la barbie... Vrajit, inainta, desi o particica dintr-insul incepuse sa tipe a frica. Nimic... vraja era prea mare. Cand apa ajunse la nari, se opri. Atunci un glas de femeie chema din adanc, zicandu-i pe nume. Glasul era acela, da, acela al...
"Femeia mea!" se gandi, si fara sa mai respire, se lasa in adanc.
Cu multa mirare si usurare totodata, vazu ca respira la fel de usor ca afara. Cu ochii deschisi, pasea in apa. Mai inainte, mergand pe fundul marii, cu lumina deasupra cernuta prin verdele-albastru... Vedea ca si-afara. Respirul - firesc... Ca in vraja patrunse adanc, pana cand dintr-o data fu coplesit de o simtire noua. Privind in sus, vedea lumina soarelui ca venind de peste tot. Ca intr-un ocean de lumina... Caldura placuta a apei il tinea in caus de blandete, in plama, in... pantec! Asta era. Era in pantecul Mamei
"In sfarsit, ai venit de unde ai plecat".
Era vocea Batranului, inauntru, in ape. Privi inainte si vazu pe Batran. Mare, inalt, privindu-l de sus, Batranul tinea vechiul lui toiag in mana si-si lucea ochii spre el.
"Aici e locul de unde ai plecat. Izvorul tau. Pantecul Mamei. Aici este ceea ce cauti."
-Ce caut?" intreba el, catre sine, desigur, caci doar nu pe Batran.
-Ce cauti?
-Imi caut femeia.
-Inca o mai cauti? Nu stii ca s-a dus?
-Pai, unde? Unde s-a dus? daca s-a dus undeva, eu o caut.
-De-asta ai venit? Pentru femeie?
Era chiar Batranul care intreba, asa ca nu putea minti.
- Nu de-asta. Tu m-ai trimis.
- Eu? De ce?
- Ai intins degetul spre mine.
- Am zis ceva, atunci?
- Nu, dar...
- Tu ai plecat. Nu eu am zis s-o faci.
- Dar asta am inteles...
- De unde?
- De la... mine???
Batranul tacu. Omul ramase privind, cautand sa priceapa. Nu mai intelegea nimic. Ce cauta aici, pe fundul marii? Si cum de respira si umbla prin apa? Si iara, de ce era aici?
- Pentru apa, de-aia am venit!
- Crezi tu ca poti aduce apa?
Iar tacu. Nu stia. Nu mai stia...
Marea se roti pe dinauntru. Se misca asa cu el acolo, intai abia simtit, apoi mai tare. Se clatina pe picioare, gata sa cada.
Nu stia... Ce cauta? ce voia? Apa... Femeia... Femeia... Apa... Amandoua s-au dus... unde? unde? Undeeee?
- CUM UNDE???? Tuna vocea Batranului, acolo, in apa.
Si-atunci... Vazu. Era in apa, pana peste cap, mult pana peste... Caldura aceea de pantec al Mamei...
Doamne... Femeia, apa, una...
Intelesese.
- Cum o duc acasa?
- Cum o duci? Pai, unde o tii?
(Pe ea, femeia - apa...)
Simti atat de tare unde-o tine, incat flacara aia, a simtirii, sparse cosul pieptului si-l arunca in sus, prin apa, catre soarele de deasupra. Durerea sfasie atata, ca... se trezi din vis.

Lumina soarelui ii intepa ochii, deschisi prea repede.
Pieptul inca il durea, ardea inauntru, mocnit. Dar pastra inca atingerea blanda si calda din apa. Din burta Mamei.
Se ridica si porni catre sat, cu pas iute, gata s-alerge. Si chiar nu se mai putu stapani si o lua alergand peste camp...

Ajunse spre seara in sat. Cum pasi langa prima casa, il atinse pe frunte. Rece si ud. Apa! Picatura de ploaie chema inca una. Si inca, si inca... Pleosc! Si-nca pleosc! Si mai tare. Rapaiala umplu ulita de baltoace intr-o clipita, latind panglica de noroi pana-n gard. Dar nu conta. Toti iesira din case strigand si sarind ca nebunii, care cu ce putuse sa scoata mai repede: blide, oale, caldari...
El tinea tinta spre casa, fara sa bage de seama multimea. Voia sa stie, sa vada, voia...
Ajunse aproape de casa. Din doi pasi, la usa. Ramase o clipa in prag, rasufland, cu apa siroindu-i pe plete, pe ochi, pe obraji, pe trup...
Rasufla inca o data si intra. Ar fi strans mai inainte ochii, dar... se tinu sa priveasca. In mica odaie, intinsa pe pat, era ea. Femeia lui.
Langa ea, asezata pe marginea patului, o femeie din vecini, umezind cu o carpa buzele celei intinse acolo.
- Au adus-o doi oameni azi-noapte. Au gasit-o mai jos, langa rau. Nu stiau cine este, de unde-i... O duceau in caruta, spre satul lor, cand au intalnit un batran care a parut ca o stie. Si i-a indrumat incoace.
Barbatul ingenunchease langa pat, atingand tremurat mana slabita a celei adormite.
- Sa fii cu bagare de seama cu ea...
Se uita la batrana. Aceasta zambi si atinse usor pantecele femeii, mangaindu-l.
- N-ai grija. Mi-e draga ca apa...
.

11 comentarii:

orianda spunea...

foarte frumoasa povestea!

Gabriel spunea...

Foarte frumos ! Bravo ! Tine-o tot asa !

Geanina Lisandru spunea...

"Privind in sus, vedea lumina soarelui ca venind de peste tot. Ca intr-un ocean de lumina..."

M-a cuprins lumina soarelui, mi-a învelit trupul în veşmânt de căldură şi m-am aşezat cuminte la ceaiul de taină, în hamac...evident...

Pupici geaninoşi peste normă!

astharte spunea...

Apa, izvor al vietii si cunoasterii,Femeia, la fel, de aici a pornit totul, de la aceste doua elemente.
Apa din pantecele femeii care duce viata mai departe, doua elemente unite intr-unul singur.
Frumoasa poveste, dar cine are curajul sa duca apa-cunoastere si pentru si catre altii?
Ca sa vezi, am visat si eu apa azi noapte si uite ca tu mi-ai oferit continuarea povestii azi...:)
Numai bine, draga mea!

fedaykinn spunea...

sa stii ca nu-i cinstit ce faci tu cu apa asta. o sa te tin minte :)

Mikka spunea...

Draga Orianda,
Draga Gabriel,
Multumesc.
Asta ii spun si eu Povestitorului, cand vine si imi pune povestile in palma: Multumesc!

Mikka spunea...

Draga Geanina,
Ma bucur ca ai sorbit lumina solara. In hamac, unde-ti sta asa de bine...
Pupici insoriti, draga mea!

Mikka spunea...

Draga Astharte,
Vezi, ce frumos s-a "potrivit" cu visul tau?
Cine are curajul...?
Hmmm... mai multi. Oricine poate incerca, dar de curaj... da, e nevoie.
In munti, undeva in cei noua munti sfinti din Sudamerica, sunt aducatorii de stele... O noapte in an ei urca la poalele unui ghetar, si dupa ce acesta primeste lumina stelara, ei aduc in maini zapada jos, in sat, asa cum se imparte la noi lumina de Pasti... Ei sunt aducatorii de stele... In apa inghetata, vocea stelelor, taina stelelor, coborata prin lumina...
Aducatori de astia sunt multi. Stii cum e, cine va dori, va da de ei...
Daca vrei, vorbim, am eu o "pila"...

Mikka spunea...

Draga Fedaykinn,
Nu eu, ea. Ea face. Yo doar povestesc...

petra spunea...

Se sterg bariere si gusturi ce forma le ia , patrunde adanc ,scotand la lumina aceeasi clipire vesnica ,nemarginire .

Mikka spunea...

Aceeasi clipire, draga mea Petra...
Nemarginitul... intrezarit poate, in lumina aia din adanc... Unde se rastoarna una in alta si adancul se face inalt, si iara apoi rasturnare... Intre ele, liniste. Nemarginit.