duminică, 27 septembrie 2009

Cu lopatica si galetusa



Nu am cine stie ce unelte. O lopatica si o galetusa.
Erau uitate de plaja. Aia pe care fusesem intr-o toamna, prin octombrie. De multe ori, in multe locuri, ajungeam prea tarziu... Se terminase sezonul, dar eu imi dorisem marea, anul ala, si ma sufocam daca nu o vedeam. Nu puteam fara ea. (De fapt, asta e primul an in care rezist, fara mare. Semn ca intr-adevar, incep sa pot si eu ceva).
Anul ala facusem un drum pe plaja si gasisem, ingropate in nisip, o galetusa de plastic, cu o lopatica. Le-am luat si le-am scuturat de nisip, nu prea tare, caci imi place sa am nisipul acasa, prin buzunare, pe undeva prin sac, pana la anul, cand o sa am alt nisip...
Le-am adus acasa si le-am pus bine, pe un raft, dupa ce tot drumul ma gandisem la copilul care se jucase atat de mult incat putuse si sa le lase acolo...
Hmmm... copil satul de joaca... Asa ceva nu cred sa fie. Mi-am spus pe urma ca precis le lasase acolo ca sa vina si la anul.

Le-am pus, un pic vinovata, pe un raft, consolandu-ma cu ideea ca oricum au fost un dar pentru mine si multumind pentru asta micutului donator necunoscut.
Si le-am lasat acolo pana de curand. Zilele astea le-am scos, fiindca m-am apucat de construit si mi-s bune niste unelte.
Lopatica e mica, de plastic, rosie. Galetusa e galbena, cu dungi albastrii. Mica si pentru un castel de nisip. Dar pot pune mai multe gramezi, una peste alta, si pot aduce si apa cu ea, chiar daca tre' sa fac multe drumuri...
Pot face multe.
O sa fac insa altceva.
Orice e posibil, pentru un copil. M-a invatat Raducu, in timp ce am mers in masina parintilor lui, spre Breaza. Raducu facea tocanita pentru toata familia. La doi ani, stie ce trebuie sa puna, sa fie mancarea buna (Noroc cu el, eu sunt antitalent...). Punea de toate intr-o oala uriasa, invizibila. Cum le punea? Cu degetelele lipite, adunand in varful lor de toate: ceapa (tocata bine pe invizibilul tocator, cu invizibilul cutit), ardei, suc de rosii, tot ce mai voiau ceilalti sa puna si era pregatit instant de el.
Bineinteles ca toti am mancat, din invizibile farfurii. Si am simtit o foarte vizibila bucurie, am ras vizibil si audibil, si am promis ca mai mancam mancarea asta buna facuta de Raducu.

Acum, cu lopatica si galetusa foarte vizibile, ma apuc de construit. Una din variantele de drum. Ma folosesc de unelte spre a-mi scoate si aseza bine in fata ochilor cateva proiecte, ascunse mai demult sub straturile de "imposibil". Mai pun si niste hartie si pix, cateva idei, multe imagini si ingredientul secret, adus cu minte din munti: pasitul pe poteca invizibila, care se face vizibila pe masura ce inaintezi, cu curaj... Cum se face asta? Intai faci un pas...
.

18 comentarii:

Anonim spunea...

Buna ziua,

Ma numesc Larisa Elena si doresc sa inchei un parteneriat link exchange cu site-ul dvs.
Eu voi posta linkul dvs. pe unul din siteurile: eminiclips.com, topbancuri.ilive.ro, miniclip.lx.ro (pe oricare doriti), iar dumneavoastra veti pune un link catre siteul jocuri.freefun.ro

In cazul in care sunteti de acord cu acest parteneriat, astept un e-mail cu linkul dvs., linkul catre pagina unde ati plasat linkul meu si siteul pe care doriti sa va pun linkul.

Detaliile linkului meu
Keyword: Jocuri
Url: http://www.jocuri.freefun.ro
Cod html: Jocuri

Astept un raspuns din partea dvs la marketing@freefun.ro

Numai bine!

Anonim spunea...

"Invita-i pe oameni sa faca ceva constient in viata lor,invita-i sa se joace ,plaja e spatiul deja pregatit pentru joaca "acesta-i mesajul tau pentru mine si ceea ce nu stiam sa explic acum stiu :am descoperit spiritul jocului . Ce simplu si frumos . Astazi am treaba ,ma joc ,sunt atat de ocupata ,ma joc cu adevatat poate pentru prima data constienta de cel care se joaca si nu oboseste . Ce frumos dar am primit , nu -mi imaginam ca se poate . multumesc

astharte spunea...

Orice copil e creativ, orice copil porneste catre cunoastere fara teama, pentru el nu exista bariere, nu exista imposibil,nu exista limite, si totul se face prin joc, cel mai simplu si, totodata, complicat proces de invatare.
E minunat cand un adult poate sa simta jocul din nou in sine, sa-l faca parte din viata sa. S-ar putea sa descopere astfel cai nebanuite...

gaborpaul spunea...

Imi place "poezia" desucheata din fotografie. Pe plaja la apus. Si umbra (turnului Eiffel?) cocotata invers. Ce face un copil cu galetusa in intemperie?

orianda spunea...

Doamne, ce postare extraordinara!
Asa este! Cararea invizibila, devine vizibila mai mult cu fiecare pas facut in plus pe carare! :))
Esti geniala!
Si nu degeaba se spune: lucru odata inceput, pe jumatate e facut! :)

O duminica placuta, amiga!

Cu soaptele vantului spunea...

Poarta s-a deschis singură.
Încă o dată multă căldură şi la mare.

Mulţumesc !

Anonim spunea...

Am recitit . Am vazut si uneltele scoase la lumina ,recuperate de copilul din noi ,care ne ajuta acum sa actionam punand visul in realitatea noasra .Multumesc

Marius Ola spunea...

O cale construită cu răbdare... cu o lopăţică şi o găletuşă de nisip. Frumos, iar cărarea spre viitor "se face vizibila pe masura ce inaintezi, cu curaj...".:)

Mikka spunea...

Draga Larisa Elena, voi trece in vizita sa vad ce si cum. In princpiu, nu am o dorinta speciala de parteeriante, dat fiind ca asta e un jurnal de calatorie, nu un "site". Dar ma uit si vedem...
Numai bine si tie, drumuri bune!

Mikka spunea...

Draga Anonim, ce biineee! Ocupata cu joaca aia, care nu te oboseste.
Sigur ca se poate. Face parte din indraznire...
Bucura-te!

Mikka spunea...

Draga Ashtarte, asa e, tu stii...
Drumurile nebanuite se deschid celui care nu stie de imposibil, de limite... Privirea incepatorului vede mult mai multe. Joaca placuta, draga mea, bucura-te!

Mikka spunea...

Heeee.... Draga Paul, ma bucur ca ti-a placut. Tu anul asta ai fost la mare. Poate pastrezi, pe langa nisipul de prin buzunare, si amintiri de apusuri frumoase, pe plaja.
Ce face copilu' cu galetusa, in intemperie? Cred ca intai o pune pe cap, sa nu-l ploua... Pe urma, cand ploaia se mai potoleste, intoarce galetusa, sa prinda apa de ploaie. Sa vada cum e, sa o guste... Si pe urma face castele din nisip picurat, de ala ud, ca dupa ploaie are muuuult nisiiip uuud...

Mikka spunea...

Draga Orianda, asa iti doresc, sa pasesti si drumul sa se faca...
Si sa ti se faca toate de la Sine...
O saptamana minunata iti doresc!

Mikka spunea...

Draga "cu soaptele vantului", multzam de trecere si de vestea buna.
Paseste in Frumusete!

Mikka spunea...

Draga Anonim, ma bucur ca "ai pus copilul la treaba". Spor la implinit vise!

Mikka spunea...

Draga Marius Ola, ma bucur ca ai vazut cum se face drumul.
Paseste in Frumusete!

Geanina Codita spunea...

Și eu construiesc, draga mea.

Egoista de mine, am spus construiesc , scuze, construim...

Cam rară prezența mea prin lumea blogurilor, am o perioadă puțin mai aglomerată, dar asta nu înseamnă că nu mă gândesc la tine.

Pupici geaninoși peste normă și spor la construit!

Mikka spunea...

Draga Geanina, construiti, ce bineee!
Spatiul real e muuult mai captivant decat cel virtual, si cand se imbina ele, e si mai si!Asa ca profita cat de mult poti de cel real si joaca-te acolo, in acest spatiu, cat poti de mult, in "impreuna"...
Pupici magici si foaaarte veseli, draga mea...