Vultur-condor si colibri

Vultur-condor si colibri.
Iubire si iubire.




Povestea asta nu-mi apartine. Doar scrib, asez pe masa sulul cu semne si desene, spre bucuria cititorilor...

In ultima seara petrecuta in Peru am avut o alta surpriza. Doar daruri, tot drumul asta...
Si printre ele, o seara la un restaurant, pe malul Oceanului Pacific.

Suntem cu totii la o masa mare, alba, intre alburile altor mese. Mallku a rezervat un salon intreg la un restaurant scump din Lima. Ne simtim ca intr-o poveste.
Pe mese, mancaruri care mai de care mai indraznet alese, cu fantezii de culori care-si urca sclipirile spre noi, printre arome de tot felul... Pisco sour, mate de coca, deja sunt obisnuinte. Dar azi ne vom desparti - pentru o vreme, doar, asa vreau sa cred - de lumea asta.
Si, ca in vremuri vechi, in jurul focului, ne asternem la povesti. Cautam sa furam cat putem timpului, aruncandu-ne in valtoare si tesand fire multe-multe pe minut, ca se ne legam mai bine unii de altii.
In capatul opus al mesei, Alanna Aisha si Mallku stau si ne privesc. Noi vorbim, radem, ciocnim pahare, apoi din cand in cand privim si vedem cum ne privesc si ei.
Deodata, glasurile devin mai putine, se desira panza lor, si ramane doar un fir.

Alanna povesteste... povestea lor.
Cum s-au cunoscut, cu cinci ani in urma.
Fiindca ei ne-au transmis-o curat, deschis, cu sufletul lor, asa transmit si eu. Acolo am invatat ca darul e facut sa fie dat.

Cautatoare inca din copilarie a firelor luminii, Alanna adusese un grup din Brazilia, sa parcurga, ca si noi, o calatorie de suflet in Peru.
"Venisem sa facem un drum aici. Sa ne facem partea ce se cerea facuta din lucrarea interioara". S-a pregatit de-acasa, si avea deja clar in minte un plan, locuri unde stia ce vrea sa faca, ce ritual sa lase sa se desfasoare, dupa cum va simti.
Pornita pe drumul ei, vedea ca cel care ghida calatoria, Mallku, avea ceva plin de duiosie, de blandete, ca un mic dar, mai tot timpul, pentru ea.
"Aici imi dadea mana sa trec o piatra, desi ma descurcam prea bine, ca si calator, aici imi oferea o floare"...



Acuma, trebuie sa vedeti imaginea: Mallku este exact vulturul-condor. Nu degeaba e el omul muntilor, in Anzi. E chiar expresia clara a zburatorului liber, neinfricat, si-i om de munte.
Si sa vezi cum ofera, ca un adolescent, o floare, e ceva!
Dar floarea? Adica Alanna?
Pai, Alanna e colibri-ul. De care chiar Mallku zice:
"Esenta condorului este colibriul. Esenta fortei libertatii este blandetea iubirii".
Cum ar fi putut face altfel?
"Cand a venit grupul din Brazilia", spune Mallku, "Oscar, prietenul din Lima ce intampinase grupul care urma sa vina in Cusco, mi-a spus la telefon: "E ok, grupul a ajuns cu bine. Stii, e cineva aici care cred eu ca..."
"Si, cand au sosit in Cusco, i-am numarat. 1, 2, 3, ...20, 21! Cine o fi?... Si pe urma a aparut ea. Aha! Da! Ea era!"
"Ma straduiam sa fac in asa fel incat sa ii ofer ceva. O explicatie privind spre ea, o mana intinsa... Ea, nimic! Nu ma vedea, si la urcus se descurca singura."
"Vedeti, fetelor, - zice Alanna razand spre noi-, asa sunt ei, cred ca noi nu bagam de seama. Da' de unde, stiam tot, vedeam tot..." Si rade iar. Apoi, zambind, continua:" Dar eu venisem hotarata sa lucrez pe ce stiam eu ca e de lucrat in Peru. Sa ma hranesc cu ce am de primit. Sa nu ma abat de la program."

Si, totusi...
"In ultima zi, povesteste Alanna, el s-a apropiat de mine, si m-a intrebat, direct:
"Vrei sa vii diseara in apartamentul meu?"
"Sa facem, ce? am intrebat eu". Alanna rade cand ne spune asta. Fusese si ea foarte directa...
"Sa ne uitam la poze."
(Noi zambim in "colt" de guri cascate).
"Si ne-am uitat la pozeeeee... toata noaptea! Fiecare pe laptop-ul lui." zice Alanna, zambind iar.
"Pe urma, m-am intors brusc cu fata spre el si i-am spus:
-Tu ai sa-mi spui ceva. Daca ai de spus, spune acum. Este ultima ocazie. Maine plec acasa.
Atunci el m-a privit si mi-a spus:
- As vrea sa mai ramai. Daca vrei sa mai stai, sa faci urmatorul tur cu mine, sunt gata sa asigur tot ce trebuie pentru asta. Tot: costuri, aranjamente peste tot. Doar daca vrei..."
Alanna a primit invitatia asta asa cum a fost:directa, neprevazuta, tare.
Pana la plecare s-a gandit tot timpul. Urma sa puna bagajele la avion, in Cusco, pentru Lima. In aeroport, Mallku a strans pentru tot grupul toate bagajele si astepta ca ea sa-i spuna ce sa faca: le lasa pentru a fi puse in cala avionului spre Lima, sau le scoate, ca sa ramana in Cusco? Alanna a intrat douazeci de minute in meditatie si in viziune: doua porti. Doua porti mari, in fata ei: acasa si Peru. In stanga: Acasa, cu reactia alor sai, cu tot ce urma ca proteste deja stiute; in dreapta, Peru, cu o lumina a noului. Nestiut, dar luminos.
In douazeci de minute a ales. A deschis ochii: Mallku o privea cu sufletul - chiar ca era cu sufletul la gura - si astepta aproape fara sa respire decizia ei. Un semn, cu mana, cu degetele in jos: "Aici." Fericit, el a scos dintre bagaje pe ale ei.
Alanna a plecat cu grupul ei spre Lima, i-a urcat apoi pe toti in avionul care-i ducea acasa, si s-a intors in Cusco. Acolo, impreuna cu Mallku, a pasit din nou printre frumusetile din Machu Picchu, prin Valea Sacra, pe Titicaca... Dar a fost altfel. Acum primea intinderile de mana, si florile. Si dragostea.
S-a intors apoi acasa, a inchis clinica ce o avea de zece ani, a venit in Peru, s-au "luat" si se iau acum prin munti.
El arata locurile, ca om al locurilor si ca saman, ca astronom, scriitor si pictor, ea arata muzica, dansul, pasul pe munte facut din tot trupul si din tot sufletul.
El, barbatul ce si-a deschis inima plin de tandretea Mamei Pamant, a Mamei Divine, imbratisand principul feminin in causul fortei si libertatii masculine, ea, usoara, femeie in toate cele, plina de curajul luptatorului masculin turnat in inspirul femeii, atunci cand a ales, in douazeci de minute, sa-si joace toata viata pe o carte. Dar a castigat, caci a ales iubirea. A ales ce-i spunea inima ei, care stie. O femeie care urca acum muntii ca un barbat.

I-am multumit Alannei, atunci, in noaptea aia, pentru ca a ales acum cinci ani asa cum a ales. Alegerea facuta nu a facut-o doar pentru ea. Darul primit de noi, cei din grupul celor saisprezece, a fost mai mult decat ne-am asteptat, de multe ori mai mult. Dincolo de iubirea vazuta in tot ce creste pe pamant si respira sub soare, vazuta nou acum, de noi toti, a fost aceasta poveste de dragoste implinita, in care ne-au ghidat cei doi: Mallku si Alanna. O poveste care ne-a aratat ca exista implinirea iubirii, cand crezi in inima ta. Ca exista, ca se poate...

Ca poti pastra frumos aceasta, ca o poveste vie.
"Impartasind", a spus Alanna. "In viata mergem impreuna, impartasind. Fiecare are zborul sau. Il facem si impreuna, mai si lucram noi singuri, apoi iar impartasim. Nu cautam a face schimbari in celalalt. Nici nu se poate. Fiecare are stralucirea lui, si impreuna stralucim mai tare, mai frumos. El are felul sau de a vedea, eu vad poate altfel, sau la fel, dar facem toate impreuna, cu drag, cu spatii aerisite in timpul nostru, fara a ne lega cu lanturi unul de altul. Ne cladim relatia pe incredere. In noi, in celalalt, vazut ca tot din noi. E mult de lucru cu sine, dar e frumos si mai ales hranit cu dragoste. Cu enorm de multa dragoste. Daruita si primita cu drag."

Am mers cu oamenii astia pe munti. Am facut impreuna ofranda catre Pachamama si TataInti, cu dorintele noastre pentru viata planetei intregi. Au lucrat impreuna. Au cantat impreuna. Impreuna si-au luat ramas bun de la noi si conduc acum, ca ghizi, pe alti calatori prin lume.



Drum bun, dragi oameni dragi, si fie-va toate cararile pline de iubirea pe care o aratati atat de minunat si altora!

Multumesc pentru povestea voastra adevarata si vie!
Munay-ki!


Povesti ale lor, pe site:
http://www.andes007.com/aboutMALLKU.html
http://www.andes007.com/AlannaAisha.html

http://www.pachamamajourneys.com