Iar, Ingerul...

.

foto
.
De trei zile aripile Lui falfaie pe deasupra si uneori aproape ca ma impiedic de ele, se strecoara cumva sub picioare, ori mi se trec peste fata...
Merg ca si cum as fi intre aripile Lui uriase. Ma insoteste, ma tine inauntrul aripilor si din cand in cand le trage peste si pe sub mine. Merg impreuna cu, aproape de si aproape intru Inger...

Doar ieri... Doar ieri a fost iar o falie, cand s-a ridicat putin. Mmmmm... Falia Ingerului...
A fost asa: m-a tras de mana, sa cobor din metrou la Romana. Sa ies pe la iesirea cu carti, sa privesc, sa zambesc, sa vorbesc cu femeia calda "de dincolo", sa ne uitam una la alta si dintr-o data, pluffff... sa se traga peste noi si apoi in sus aripa Lui...
Am simtit iar acoperirea aia de o clipa, ca un val transparent si cald, apoi ridicarea lui, lasand brusc deschis acoperisul lumii... Linistea a inceput sa curga dulce ca o miere, calda si deasa si noi ne miscam in ea si o rasuflam usor, sorbind fiecare pulsatie a clipelor lungite mult, trase ca niste fire printr-un timp dens, cu totul altfel...
Incet, miscandu-ne cu atentia aceea cu care curgi intr-un taolu, ne-am trecut mainile una pe langa alta si peste alta, tacand si zambind impreuna. Frumoasa, femeia cu cartile...
Am plecat apoi cu o carte in care gasisem iar cautarea Ingerului...

Pe drum priveam prin deschizatura de sus - ca Ingerul lasase deschis acoperisul - si culegeam cu ochii albul de pe pamant si din cer. Lumina arzand din deasupra cursese si se intinsese moale pe pamant, culcusita,  se rasucise peste brazii mei dragi dinspre Academie...

Stateam in autobuz, infasurata tot in El, in aripile Lui, si ma miscam usor pe muzica pe care mi-o adusese nou: Azam Ali.

Citeam despre cautarea Ingerului, despre liniste si despre contact... Simteam cum sufla si zambeste, inmuindu-ma bland in culcusul aripilor Lui si turnandu-mi din cand in cand apa aia a Lui... Regasirile pe care le desfaceam din povestea calatorului din carte imi jucau umezi in ochi.

Am coborat si am pornit spre casa. Azam Ali dansa cu mine sub haina mea lunga si larga si ma unduiam fara nicio marginire, simtind serpuirea muzicii mai adanc de oase si de sange...
Si El m-a purtat asa, m-a dus pana in casa si m-a asternut incet in pat, unde m-a tinut intre aripile lui pana dimineata, pana la pranz, pana seara asta si pana acum, cand fosneste usor si alb-albastrui...

O sa las muzica sa curga peste noapte, sa ne deschida drum nou in vis...
.