joi, 10 februarie 2011

Infiorare

.
                                                                                  foto


In fiori se simte simtirea mai tare. Oricum ai vrea tu sa fii, cand esti acolo, impreuna cu calatorul ce merge in el insusi, cand respiri impreuna cu el sau cu ea e un singur suflat si un singur suflet...
Ca si cum ai sprijini o femeie ce naste, asa te simti uneori. Ca si cum ai fi ea, scotand cu durere, prin suflat, durerea... Ea nu naste un prunc, ci se naste pe sine, noua, intreaga, frumoasa si mai ales vie.
Ca e femeie sau barbat, tot asa e. Fiecare se naste pe sine, lasand focului ranile sale si iesind luminat in lumina.
De cate ori sunt in suflare cu cel care umbla in launtrul sau, rasucindu-se spre a se rupe de propriile funii, ma infior... Trupul stie cel mai bine curgerea vietii si a mortii si ma tine in aceasta simtire... In facerea aia se misca mari si oceane, se clatina pamantul si se rastoarna cerul... apoi, dintr-o data, sub suflarea sufletelor care ne calauzesc, suntem pe o mare de liniste. Plutim impreuna pe marea asta, lasand sa se linisteasca fiorii din trup si din inima.
De fiecare data cel ingenuncheat mai inainte sub propria povara, cel strans si legat ca o mumie, cel care nu se mai putea misca si nu mai putea sa simta, de fiecare data acela sau aceea se ridica. Iar miscarea aia - nu se vede cu ochii trupului, caci calatorul este inca intis pe pamant - imi e cea mai draga. E o ridicare mereu incununata. E o cununa de lumina, stralucind intr-o maretie de nedescris.
Si pe urma... si pe urma stam uimiti, minunandu-ne de minune... Atingerea aia a pacii, atat de rara si atat de pretioasa, e atat de coplesitoare ca nu ne putem aseza decat in genunchi. Ca doi copii stam sub lumina ce se toarna incontinuu...
Si cand imi mai revin din ameteala, privesc pe cel sau cea ce s-a renascut. Zambetul acela, lumina aia din ochi...
... Nu-s cuvinte...

.

7 comentarii:

ajnanina spunea...

zambesc aici, calauza draga si iubita mea sora, solidara cu cei cativa alesi care, citind, isi vor aminti acele momente ale invierii...

si din partea celui care sta intins, fiorii acestia ai rasuflarii celui care insoteste sunt puntea de legatura intre lumea in care se zbate si lumea in care urmeaza sa se nasca...
si sunt acele sunete care devin lumina...

calator spunea...

uneori in suflarea calatorului principal ragasesti propria suflare. alteori in lacrimile de dupa "cazutul cu fundu-n sus" vezi mai bine ochiul celalalt, si doar uneori poti vedea sclipirea aceea speciala, al lui TU, adevarate diamante, ale calauzei :)

cateodata auzi susur de izvor, dar intotdeauna te simti special, atat in frica, cat si in sclipire...

ajnanina spunea...

noi revelatii de la varianta mai vulgara a fiorilor, frisoanele: daca nu te impotrivesti, simti clar punctele unde sufletul se prinde de (sa desprinde de pe) trup :)

stanca spunea...

te-am descoperit prin intermediul blogului Lolei si cum am inteles de o vreme ca semnele ne calauzesc am indraznit sa te caut. acum sunt intuneric si lumina, acum caut....poate de asta trebuia sa iti scriu

Mikka spunea...

Ajnanina draga, tu stii...
Stii asa de bine calatoriile si minunile care se fac.
Mai ales puntea asta de suflet, de suflare, de lumina...
Nu ne ajunge o viata sa ne minunam. Poate de asta acele calatorii se simt ca in fara-de-timp...
Ma bucur enorm ca viata ne-a adus sa calatorim impreuna. Si cine stie cate minuni vor mai fi!

Mai ales acum, cand ne lasam barcile la apa...

Mikka spunea...

Draga calator,
...daaa... calatoria este una din acele minuni in care ne regasim unii in altii, in aceeasi suflare, in aceeasi sclipire. Niciodata nu vine un calator spre celalat fara ca drumul sa le fie asemenea. Fiecare atinge pe celalalt si asa se impletesc atatea... asa ne re-gasim...
...intotdeauna te simti special, asa e. Te simti binecuvantat, atins de Iubire...
Multumesc ca ai vazut si ai simtit aceste minuni!

Mikka spunea...

Draga Stanca,
Ma bucur ca ai indraznit :))
Si ma bucur ca esti in cautare. Povestim, daca vrei. Adresa mea de mail e in profil.
Paseste in Frumusete!