luni, 21 iunie 2010

... Luminarea vaii umbrelor (pagina de jurnal)

Azi, in ziua Celebrarii Soarelui - Inti Raimi, cea  mai mare sarbatoare din Anzi - am avut parte de... explozii de solaritate. Bucurie. Magic. Lumina.

N-as fi crezut, pana acum doi ani, c-am sa pot face o "calatorie"... la birou. Dar iata ca se poate. Pe muzica draga mie, aceea a fluierului andin, am calatorit in Soare. Am dus visele mai departe de Luna, in locul implinirii lor, in miezul Soarelui.

Povestea minunata este insa ce-a fost dupa.
Cand am plecat spre casa, am luat-o ca de obicei spre metrou. Piata Victoriei. Stau la stop, astept sa se faca verde. Pun iara muzica in casti. Si acolo pe loc imi vine sa cotesc si merg pe jos, pe Calea Victoriei. Merg apoi pe stradute si ies pe langa unul din fostele locuri de munca. Si de acolo... Am mers pas cu pas pe drumul facut acum cinci ani. Cu lacrimi si cu jale multa il facusem. Atunci mi-era asa de greu ca sincer ma gandeam ca mi-ar fi fost mai simplu "gata. " The end".  Acum mergeam pe acelasi drum, cu muzica de sarbatoare a Soarelui in casti, in inima si in picioare. Am tras brazda de lumina peste locul lacrimilor. Cand mi-am dat seama de cum fusesem si cum eram acum, mi-a crescut bucuria. Dansam chiar pe strada... Am ajuns apoi pe alte stradute, in alt loc, tot al unei munci facute cu tristete si cu greu. Din nou, pe strada aia, am pasit acum in dans. Si in cantecul Anzilor. Si cand ajung la alta intersectie, al treilea loc! Aici fusese locul unei eliberari dar si al multor dureri.
Toate le-am trecut frumos, cu bucurie si recunostinta pentru tot ce s-a facut si se face in si prin noi.
Si am multumit Soarelui, tovarasului meu de drum de-acum, si tuturor celor care pasesc alaturi de mine.

Si priveam cum se face luminarea umbrelor, la modul propriu, pasind pe fata Mamei Pamant si sarbatorind Soarele. Si ma minunam de magia ce se face prin noi...
.

8 comentarii:

ajnanina spunea...

rescrierea istoriei personale e una din cele mai pline de putere actiuni pe care cineva le poate face...
si mai ales cand o face cu lumina si in pas de dans...
Cantaretul, Dansatorul si Povestitorul si-au dat mana si... pasul si ti-au suflat lumina pe carare...

si intotdeauna, o astfel de rescriere isi intinde firul povestii departe, in viitor...

bucura-te, Frumoaso, luminoaso... deja pasesti pe curcubeu...

DoarEu spunea...

Superb... te-ai eliberat!
Felicitari! Ai evoluat! Se vede, se simte, esti minunata si emani bucurie si energie! Mi-e dor de tine, mi-e dor de Ajnanina!

Mikka spunea...

Da... Posibil sa ma fi facut deja curcubeu...
S-a sters si s-a dus. Gata. E o incredibila si binecuvantata usurare.
Si vartejul abia a inceput.
E lumina peste tot. Si ce e tare frumos e ca nu se cere nimic de facut. Intr-adevar, doar bucurare.
Cat de simplu, cat de frumos!

Mikka spunea...

DoarTu,
Iarta-ma de tunderea entuziasmului, dar... nu e nimic de felicitat. Asa vad acum. E ciudat sa ti se para ciudata ori speciala starea normala, fireasca...

Despre dor: fape, nu vorbe! :)))
O inghetata, un serbet, ceva? :))

petra spunea...

E altfel .De cateva zile e altfel in jurul meu .Pasii mei... sunt altfel ,calc cu toata talpa si simt ca pamantul e pufos ,peretii nu-mi limiteaza privirea ,iar inima mea si-a schimbat tonul, o aud pulsand in ceilalti care devin linistiti ,detasati si luminosi . E altfel si nu ma mai grabesc catre altceva ,e mult loc pentru acum si ma simt asezata in mine . :)

Mikka spunea...

La multi ani draga Petra, inima umblatoare ascultata in ceilalti...
Bucura-te de asezare si de soarele launtric. Fie sa straluceasca multi ani, luminand multe drumuri, nu doar pe al tau...

Leo spunea...

M-am bucurat mai ceva ca un voaiorist de citirea acestei pagini de jurnal ! Te si vad zambind, cu sufletul usor, intre Soare si Pamant, multumind si luminand.

Mikka spunea...

Si eu te si vad, Leuta draga, savurand, si ma bucur. Pentru ca stii si tu toate asta si intelegi si le traiesti tocmai pentru ca stii!