Poezie, ca-i vineri, zice Geanina ...
Poezie pe cantec, de deschis noptile, in colind...
De deschis portile inimilor... Om bun...
OM BUN
Dan Andrei Aldea
Om bun deschide-ne poarta
Dă-ne o coajă şi nu ne goni
În schimb îţi vom alunga tristeţea
Cu vesele cântece şi ghiduşii.
Venim de departe şi mergem departe
Tocmai în zare sus la castel
Ne-am oprit aici pe drum ne-a prins noaptea
Dă adăpost unor bieti menestrei.
La castel mâine va fi sărbătoare
Prinţesa-mplineşte ani douăzeci
Vom bea mult vin, vom goli tăvi cu mâncare
Ce va fi acolo, să tot petreci!
Noi vom cânta noaptea întreaga
Oaspeţii veseli vor dănţui
Şi-n toiul petrecerii, preţ de o clipă
Om bun şi la tine ne vom gândi.
Deschide-ne poarta si dă-ne o coajă
Ai milă de nişte bieţi menestrei
Veşnic pe drum asta ni-i soarta
Veşnic pe drum căutând un castel.
Update:
Am gasit si asta, care mereu m-a facut aer...
Si lacrimi...
Si cer...
Si pe urma, scandura de brad, sub paine...
Ostasii Luminii colinda
Second update:
Ajnanina ne-a oferit si asta
Iubita mea, ti-am cumparat un munte.
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani.
Are paduri si rauri si o punte,
In varsta de un milion de ani.
Din marele bazar cu amanunte,
Platind cu viata tot ce scump era,
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta...
Ti l-am adus in brate pan' la poarta.
E minunat si piatra lui e grea...
Comertul ambulant cu munti se poarta,
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea?
9 comentarii:
Imi adusei aminte de Cenaclu, cand stateam cu burta lipita de parchet si cu urechile infipte-n difuzor...
Cam asa, Maître, cam asa...
Avea o prietena kile de benzi de magnetofon. Da' ce era sa mergi la Cenaclu... Polivalenta era coaja de nuca... noi, nebuni care nu mai aveam tavane...nici podele.
Si era glasul lui Motzu, joi seara...
Ce vremuri, draga prietena.
Iar poezia acesta mi/a mers la sufletel.Un ceai va rog!
Un ceai pentru cea mai inspirata colindatoare din noapte...
Bun si aromat, pentru sufletelul plin de poezie, muzica si dans...
Excepţional, Mikka, această poezie este cu totul şi cu totul deosebită... Iar melodia... La Polivalentă, zici? Să vezi că ne-am nimerit în acelaşi spaţiu şi uite că n-am ştiut. Dar aflăm acum... Ce ţi-e şi cu viaţa asta. Frumoase serile Cenaclului. Ascultam şi la radio, nu mai ţin minte când dădeau, parcă joia. Stăteam cu pixul în mână şi scriam versurile de la melodiile favorite... Mikka, mulţumesc pentru aceste amintiri...
Era joia, Chris, cu prezentarea lui Motzu' Pittis...
Ce vremuri? Da, la mine sunt prezente. Nimic din ce-i frumos nu mi-a fost luat... Ba chiar mi s-a dat pe deasupra.
Asta e preferata mea. Si, bineinteles, "Cana cu vin"... Si "colindatorii luminii"...
Cantam in liceu cam tot ce se putea...
eram printr-a saptea sa ua opta cand am descoperit Cenaclul Flacara... la radio...
joia seara stateam cu urechile lipite de difuzor si cu creionul in mana... pentr uversurile vre-unei melodii noi... a doua zi le cantam...
multe mi-au placut, pun o bucatica dintr-una care m-a lovit mai tare :)
http://www.youtube.com/watch?v=-CUVXBWi0Oo&feature=PlayList&p=1EE4D2473EBB9A97&playnext=1&playnext_from=PL&index=8
Ajnanina draga,
Era creanga noastra de aur...
Multumesc pentru dar, il pun si pe acesta in sirag.
Multi si-ar dori acele vremuri intoarse. Asta nu mai e...
Dar ceea ce era acolo avem toti in inima: Iubirea.
Putem oricand sa facem focul si sa cantam in jurul lui. Si trubaduri, vedem bine, inca mai sunt...
multumesc, Mikka
eu nu am trait complet acele vremuri, nu am fost niciodata ,,pe viu" la Cenaclu.
am trait mai tarziu experiente asemanatoare... si nu foarte.
intr-adevar, cand se strang oamenii in jurul focului, si in numele cantecului, iese la iveala, distilat si concentrat tot ce e mai frumos.
Trimiteți un comentariu